Youth un film fellinian

De mult nu mai văzusem un film asemănător. Evident că regizorul este un italian Paolo Sorentino. O fi el italian dar actorii sunt toţi de limbă engleză.

Filmul are ca scenă un sanatoriu luxos din Elveţia. Asta mi-a adus aminte şi de Glissando a lui Mircea Daneliuc.

În centru acestui film se află doi bătrâni prieteni şi încuscriţi: un dirijor englez interpretat de Michaele Caine şi un regizor american interpretat de Harvey Kaitel. Fiica dirijorului (Rachel Weisz) este părăsită de fiul regizorului pentru o fufă pop engleză.

Dirijorul este abordat de un emisar care îi propune să dirijeze nişte lucrări de ale sale pentru aniversarea Prinţului Consort Philip al Reginei Elisabeta, dar acesta refuză net. Regizorul  trece printr-o criză de creaţie accentuată şi de revederea cu o fostă mare divă (Jane Fonda) machiată extrem de  fellinian şi face un gest extrem.

Până atunci mai este un tânăr actor star în devenire care vrea să-l joace pe Hitler şi-l vedem în uniformă şi mustaţă provocând stupoare pacienţilor bătrâni şi bogaţi. Mai apare şi Miss Universe adică Mădălina Ghenea, care defilează în faţa privirilor pofticios libidinoase ale dirijorului şi regizorului să se scalde în bazinul termal. Scenele de defilarea ale pacienţilor sanatoriului în halate albe, scene de sex sălbatic între persoane de vârsta a doua spre a treia, peisajul montan superb cu vaci cu tălăngi conduse să clopoţească la indicaţiile dirijorului.

Finalul este la Royal Albert Hall cu orchestra aşteptându-l pe bătrânul dirijor sub privirile anxios speriate ale emisarului şi a detaşatului cuplu regal.

În film ca-n tinereţile mele.