marți, 31 martie 2015
duminică, 29 martie 2015
sâmbătă, 28 martie 2015
Does the 21st Century Belong to China?, Kissinge & Zakaria vs. Ferguson & Li - Henry Kissinger et alt.
Această conferinţă a
fost susţinută în cadrul Dezbaterilor Munk în Toronto.
Munk este un
filantrop canadian şi la dezbaterile susţinute la Fundaţia Aurea convoacă mari
personalităţi publice.
În această dezbatere
au fost invitaţi să dezbată polemic Niall Ferguson şi David Li ca susţinători
ai acestei idei şi Fareed Zakaria şi Kissinger ca fiind contra.
Niall Fergusson este
un important istoric economic de la Oxford şi Harvard, David Li este Director
la Banca Centrală a Chinei.
Fareed Zakaria este
la origine indian musulman din Mumbay (la fel ca Rushdie!) cu studii strălucite
la Yale şi unul din cei mai importanţi comentatori de la CNN.
Ce să mai zicem de
Henry Kissinger, fost Secretar de Stat, unul din oamenii de stat care au marcat
Secolul XX, autorul deschiderii SUA spre China în 1972.
După cum se ştie
China este pe cale, sau cum zic alţii a depăşit SUA în produsul intern brut
GDP, oricum din 2020 va fi cu siguranţă cea mai mare putere economică a lumii.
Asta o să facă din China şi o mare putere politică capabilă să influenţeze
lumea precum SUA?
Am să evidenţiez
anumite lucruri din dezbatere. Fareed Zakaria spunea despre accentul german al
vorbirii lui Kissinger, care nu există la fratele său mai mare, explicat de
acesta pentru că Henry nu ascultă niciodată!
Întrebat fiind de
moderator cum este văzută Canada, Li ne spune că această este luată cel mai
adesea împreună cu SUA, dar că deja apar diferenţe, în primul rând deoarece
Canada este o mare furnizoare de materii prime.
Li şi Ferguson de
asemenea subliniază optimismul dezvoltării chineze, faptul că pe fondul crizei
economice, China se focalizează pe piaţa internă. Li spune că în tradiţia
confucianistă China se îndreaptă spre interior, nu este o putere agresivă şi că
dezvoltarea sa are mulţi paşi de făcut în primul rând că o fi GDP Chinei
mare dar împărţit la populaţie este încă redus de abia 4000$/ persoană.
Saltul care face ca o
ţară să fie dezvoltată este atunci când GDP/persoană depăşeşte 12000$ şi sunt
doar puţine ţări, doar 11 care au făcut după 1989 acest salt. Cred că România
este încă sub acest prag?
China este deja un
mare investitor în Africa, cu toate că am auzit nemulţumiri privind aceste
investiţii, România aşteaptă promisiuni în acest sens. Să vedem!
Fareed Zakaria ca
indian la origine spune că dezvoltarea Chinei va avea un concurent serios în
India, care este deja o democraţie, şi care va depăşi populaţia Chinei. Zakaria
remarca unele accente agresive al Chinei în Marea Chinei de Sud care au trezit
îngrijorări în Filipine, Vietnam şiIndonezia. Marea problemă a Chinei va fi pe
termen mediu democratizarea, pentru că partidul comunist de acolo este
anacronic şi asta este o piedică în dezvoltare şi în aspiraţiile chinezilor
pentru democraţie. Opinia spus de Kissinger a fost confirmată de demonstraţiile
antiguvernamentale din Hong Kong. China nu va avea puterea Americii şi datorită
limbii engleze mai asimilabilă decât chineza şi a puterii soft muzică, film,
cultură populară, dar şi a inventivităţii americane şi a sistemului performant
al universităţilor americane.
China va fi în
secolul XXI a mare putere, dar nu în sensul american, pentru că îi vor lipsi
mijloacele, dar şi a mentalităţii chineze care nu are imperialism în ea.
Dezbaterea a fost
foarte interesantă, Henry Kissinger avea atunci 88 de ani, în 2011 acum are
aproape 92!
joi, 26 martie 2015
Frumuseţea clasicismului german
Astă seară am avut
oaspeţi de la Cluj.
Orchestra a fost
condusă de tânărul dirijor Matei Pop şi solist a fost oboistul Valentin Ghita.
Programul a avut în
exclusivitate muzică german clasică. Chiar dacă primul compozitor
Mendelssohn-Bartholdy este între romanticii germani.
Valentin Ghita |
Prima compoziţie
interpretată de orchestra condusă de Matei Pop a fost Simfonia pentru coarde nr. 10 în si
minor de
Mendelsson-Bartholdy. Compoziţia are o linie clasică fiind exclusiv
interpretată de instrumentele cu coarde.
A urmat apoi Concertul pentru oboi şi orchestră
în do major de Haydn având ca
solist pe Valentin Ghita. Cred că soliştii concertelor pentru instrumente de
coarde sau pian este mai simplu îţi solicită mâinile, pentru instrumentele de
suflat este mult mai dificil pentru că trebuie să-ţi supui la efort plămânii şi
este mult mai dificil.
![]() |
Valentin Ghita şi Matei Pop |
Concertul are limpezimea de cristal şi solemnitatea
compoziţiilor clasice. Efortul lui Ghita a fost răsplătit cu vii aplauze.
În partea a doua
orchestra a interpretat Simfonia
nr.36 în do major Linz.
![]() |
Jean Dumitraşcu, Valentin Ghita, Matei Pop şi cu mine |
Anecdotica spune că
Mozart era invitat la Linz şi trebuia să interpreteze o lucrare nouă şi aşa a
compus ad hoc această simfonie, confirmând geniul mozartian. Muzica lui Mozart
este superbă şi nu şi-a pierdut strălucirea şi frumuseţea după două secole
jumătate. Chiar dacă atunci se adresa unor aristocraţi pomădaţi cu peruci iar
noi azi suntem în universalii blujeans.
Melomanii piteştenii
au aplaudat îndelung interpretarea orchestrei şi a frumuseţii muzicii clasice.
miercuri, 25 martie 2015
Simpozionul Naţional Mircea Eliade Ediţia a IX-a
Această manifestare
care s-a desfăşurat la Biblioteca Judeţeană Argeş şi este iniţiată de
profesoara Mona Vâlceanu.
Gheorghe Păun |
La început ni s-au
prezentat realizări a unor elevi ai Colegiului IC Brătianu prezentând opera lui
Mircea Eliade.
![]() |
Dulcan, Sachelarie şi Diaconescu |
Au fost mulţi
invitaţi.
Doamna Simona Popescu a fost din nou moderator, lucrările fiind
deschise de directorul Sachelarie şi doamna Vâlceanu.
Mona Vâlceanu şi Sachelarie |
Au fost mulţi
invitaţi, printre alţii academicianul Gheorghe Păun, scriitorul Mihai
Diaconescu, Dr. Constantin Dulcan, eminescologul Nicolae Georgescu, criticul
literar Aureliu Goci, poetul Virgil Diaconu.
![]() |
Eu şi poeta Claudia Voiculescu |
Am urmărit începutul
expunerii lui Mihai Diaconescu care pică în ca de obicei în euforii naţionalist
păşuniste, cu justificări despre caracterul mişcării legionare. Aşa că m-am
retras.
Credeam că se continua după amiaza dar s-a mutat la Cotmeana!
marți, 24 martie 2015
Civilization The West and the Rest Niall Ferguson
Am terminat după ceva
timp cartea lui Niall Ferguson.
Este o carte complexă
care încearcă să răspundă întrebării de ce vestul a reuşit să fie dominant în
ultimii 500 de ani.
Doarece cam pe
atunci China, de fapt imperiul chinez era forţa dominantă a lumii, locul unde se
petreceau invenţiile, un amiral chinez a construit o flotă care a atins
ţărmurile Africii. Totuşi împăraţii Chinei din dinastia Ming au închis statul
şi aşa a început stagnarea societăţii chineze.
Care a fost secretul
ascensiunii vestului?
Nial Ferguson face un
rezumat în 6 puncte, killer
applications cum le denumeşte
Ferguson care au lipsit restului:
1.Competiţia, determinată de fragmentarea politică a
Europei şi de competiţia dintre diverse entităţi ale acestor monarhii şi
republici
2. Revoluţia Ştiinţifică din
secolul al XVII a realizat deschideri fundamentale în matematici, astronomie,
fizică, chimie. Acestea au avut loc doar în Vestul Europei.
3. Domnia legii şi guvernarea prin
reprezentanţi într-un sistem social şi politic optim apărut în lumea dominată de limba engleză, sistem bazat pe dreptul proprietăţii private şi pe reprezentarea proprietarilor în
legislaturi elective.
4. Medicina
modernă, a îngrijirii
medicale, cu toate descoperirile din secolul XIX şi XX, inclusiv bolile
tropicale cercetări realizate de vest europeni şi nord americani.
5. Societatea consumului, în care a avut
loc Revoluţia Ştiinţifică, în care se manifestă atât tehnologiile de mare
productivitate cât şi cererea pentru bunuri de folosinţă mai ieftine şi de
calitate, începând cu îmbrăcămintea de bumbac.
6. Etica muncii în care vesticii au
combinat munca intensivă, dar şi extensivă cu economisirea financiară care a
permis acumularea de capital.
Este interesant cum
revoluţia hainelor de gata a influenţat dezvoltarea economiei japoneze sau cum
Beatles şi blugii au contribuit la prăbuşirea comunismului.
Ferguson explică şi
înapoierea Imperiului Otoman şi implicit a Balcanilor unde s-au aflat şi Ţările
Române care au ajuns târziu în concertul Vestului.
Cartea este tradusă
în româneşte şi cred că ar merita şi celelalte cărţi ale lui Ferguson să fie
traduse.
Cartea merită din
plin citită, pentru că este plină de învăţăminte.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)