Pantofi italieneşti de Henning Mankell

Romanul pe care tocmai l-am terminat recunosc că a fost o surpriză plăcută. Credeam că este un roman poliţist dar s-a dovedit un roman foarte bine scris al suedezului Henning Mankell. 

Scris la persoana întâi este un roman despre bătrâneţe, despre trădare, iubire şi remuşcări. 

Autorul fost medic chirurg retras de 12 ani  pe o insuliţă din Marea Baltică, moştenire de la bunici.

Într-o dimineaţă de iarnă Jansson, poştaşul care vine cu un elicopter să aducă poşta o aduce şi pe Harriet şi o lasă pe gheaţă cu un cadru de mers. Harriet este iubita de acum 40 de ani a chirurgului, pe care a părăsit-o intempestiv chiar înainte de  pleca la în SUA la o specializare. Harriet este grav bolnavă, are cancer. Ea îl roagă pe medic să o ducă la iazul din pădure în nordul Suediei, unde în copilărie mergea cu tatăl său, chelner de meserie. Începe un periplu pe vreme de iarnă cu zăpezi ca-n poveşti. Ajung la iaz şi medicul este gata să se înece pe gheaţa subţire a iazului, dar este salvat de Harriet. Harriet îl duce apoi la Louise, fata ei, care locuieşte undeva în zonă apropiată într-o rulotă. Şi aşa află că el este tatăl lui Louise, o femeie frumoasă de aproape 40 de ani, fructul iubirii pe care o părăsise. 

Louise scrie scrisori marilor lumii solicitând să respecte cauze nobile, ecologiste, etc. Boxează şi are prieten un  mare pantofar italian retras în inima păduri suedeze pentru lemnul din care-şi face calapoadele. Pantofarul face pantofi pentru preşedinţi de state şi lucrează o pereche timp îndelungat. Îi ia măsurile medicului şi îi promite să îi livreze peste un an. 

Apoi medicul părăseşte intempestiv rulota fiicei şi se hotărăşte să o caute şi să-i scrie lui Agnes. 

Agnes este motivul pentru care s-a retras din medicină. Agnes era o pacientă suspectă de cancer osos şi din neglijenţa echipei îi amputează mâna sănătoasă. Ajunge să o cunoască pe Agnes care s-a dedicat îngrijirii unor adolescente pierdute, venite prin emigraţie. Apare şi povestea unui african tatăl unei din fetele lui Agnes, venit în Suedia cu mari speranţe, dar omorât de clima nepotrivită.

La medic pe insulă ajung Louise cu nedespărţita rulotă împreună cu mama sa aflată în faza terminală. Îi aranjează o sărbătoare de solstiţiul de vară, bucurie pentru nordici că mai vine şi vara pe meleagurile suedeze. Harriet moare şi medicul împreună cu Louise o cremează pe insulă, în secret făcând un rug dintr-o barcă veche. 

Apoi Louise pleacă de pe insulă şi ajunge subiect de scandal defilând goală în faţa unor şefi de stat şi de guvern, Blair printre ei. 

Louise revine pe insulă şi se ceartă cu tatăl ei care oferise adăpost lui Agnes şi fetelor ei pe motiv de moştenire, dar revine la sentimente mai bune. 

Pleacă din nou după nişte accese de probleme cu inima ale tatălui. Iar el primeşte un pachet în care se aflau celebrii pantofi italieneşti.

E iarnă şi frig, medicul este singur şi se plimbă pe insulă împreună cu câinele său purtând cu plăcere pantofii italieneşti! 

Un roman care l-am citit cu interes şi plăcere dovadă a calităţii romanului nordic.