Am
fost azi la teatru la Davila Pitești la avanpremiera piesei Dragoste și
progres. Piesa aparține lui Bogdan Adrian Toma, dramaturg și scenarist. A
fost scenaristul filmului Cardinalul, dedicat cardinalului martir
Iuliu Hossu.
Văzând
piesa pusă în scenă de Cătălin Saizescu mi-am amintit ce viață de căcat am dus
sub comunism. Aș fi vrut să o vadă dobitocul de la coada la pui de la Kaufland
care avea nostalgia lui Ceaușescu, avea 20 de ani și avea servici, iar fiii lui
se plângea că n-au. Voia să mânânce pui, uitând că atunci pe vremea răposatului
nu avea unde să mănânce ceva!
Dragoste și Progres
Regia Cătălin Saizescu
Scenografie Cristina Ciucu
Distribuție
Actrița Alina Diaconu
Actorul Petrișor Diamantu
Regizorul Șerban Ghilvaci
Scriitoarea Ioana Podăreanu
Cenzorul Gabriel Gheorghe
Actorul bătrân Puiu Mărgescu
Piesa debutează cu imaginile
documentarelor dedicate lui Ceaușescu care mi-au stârnit greața și senzația de
rău. Se petrece într-un teatru de provincie unde o scriitoare vrea să pună în
scenă piesa Răpitorul de Serai, cu trimitere clară la Mozart.
Se fac repetițiile și
regizorul, scriitoarea actorii repetă povestea de dragoste dintre o tânără și
un italian cu ascendențe nobiliare, cu mamă româncă. Vine însă cenzorul
Burghele care face praf piesa și îi obligă să o transforme într-o imbecilitate
realist socialistă. Toți cei implicați se supun ca să poată face un turneu în
Iugoslavia și Cehoslovacia, de unde regizorul visează să fugă în Italia, în
Occident.
Se face repetiția finală și
cenzorul este extaziat de piesa care a fost redenumită la indicația lui
prețioasă: Răpitoarea din Seral. Le promite prime și turneul în
Iugoslavia. Ca să fie siguri trimit la hotel, la cenzor o actriță cu moravuri
ușoare și cenzorul moare de atac de cord sexual.
Toți sunt disperați, va veni
procuratura să le ia declarații, visul turneului este sfărâmat. Însă finalul se
petrece pe fondul finalului mitingului din 21 Decembrie 1989, când Ceaușescu
strigă disperat: Alo!
Deci totul se va schimba!
Sunt de remarcat toți actorii
care sunt convingători, în special Puiu Mărgescu în rolul maistrului care se
sacrifică ca Meșterul Manole.
Piesa este o comedie, s-a râs
mult, este totuși o comedie tristă!
Admirabila proba de umor involuntar: "...moare de atac de cord sexual"
RăspundețiȘtergere