The Cold War - Războiul Rece de John Lewis Gaddis

Am citit această carte în original, cu toate că ea a apărut în traducere în limba română. Cred că fiind o carte de istorie și nu de literatură originalul poate reflecta mai bine ideile autorului decât traducerea.

A fost o carte extrem de solicitantă și mi-a luat ceva timp lectura ei cu toate că nu are decât 300 de pagini. 

Ce este Războiul Rece? Este perioada dintre finalul Celui De Al Doilea Război Mondial și anul 1989 când revoluțiile din Estul și Centrul Europei au sfârșit dominație comunistă. Se poate extinde cronologia cu încă doi ani, la 25 decembrie 1991 a dispărut URSS ca stat. 

Finalul războiului în care a Germania lui Hitler a capitulat învinsă a găsit Europa și restul lumii într-o stare complicată. Învingătorii pe de o parte Occidentul în frunte cu SUA, dar și Marea Britanie și Franța într-o stare de confruntare cu aliatul comunist Stalin și URSS. Stalin reușise să ocupe tot restul Europei Răsăritene și să impună cu forța tancurilor sovietice regimul comunist. Această realitate a fost denumită de către Winston Churchill Corina de Fier, întinsă de la Stettin - Sczcecin în Polonia la Trieste - Iugoslavia în care sunt cuprinse țările căzută sub comunism: Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România Bulgaria, Albania și Iugoslavia, aceasta din urmă prin forțe proprii. Tito, șeful Iugoslaviei a și intrat în conflict cu Stalin și traiectoria Iugoslaviei a fost cumva diferită.

Prima perioada a Războiului Rece a fost marcată de umbra sinistră a bombei atomice. Experimentată în iulie în 1945 a fost lansată asupra Japoniei obligând-o la capitulare. Dacă ar fi fost testată mai devreme ar fi fost folosită asupra Germaniei. Ce noroc pe noi, Germania capitulase deja să fi fost aruncată în centrul Europei mă gândesc la consecințe?! Bolșevicii lui Stalin o experimentează în 1949 și confruntarea continuă cu inventarea bombei termonucleare de hidrogen testată în Bikini de către americani în 1954 sub numele Castle Bravo. Puterea acesteia era proiectată a fi de 3 Megatone, dar a fost de 15 și cercetătorii s-au speriat de consecințe, mari depuneri radioactive. Nu știam de acest test! Însă testul din Novaia Zemlea al rușilor cu Bomba Țar de 50 Megatone în 1962 a produs depuneri resimțite în toată lumea și i-a determinat pe ruși să semneze cu americanii interzicerea testelor atmosferice. Finalul acestor confruntări s-a petrecut în octombrie 1962 cu Criza rachetelor din Cuba. Rușii instalaseră rampe pentru rachete nucleare în Cuba și aceste activități au fost depistate de zborul unui avion spion U2. UN astfel de avion fusese doborât și pilotul Powers făcut prizonier. În presa românească a timpului cazul a fost pe larg prezentat. În schimb nu s-a suflat o vorbă despre criza rachetelor din Cuba. Habar nu aveam, cum habar nu au astăzi studenți americani ai lui Gaddis. Hrușciov a cedat și și-a retras rachetele, dar SUA s-a angajat să nu mai intervină în Cuba. Anii 60 au fost marcați de noi probleme, protestul tinerilor americani împotriva războiului din Vietnam și Mai 68 la Paris. Și congenerii mei studenți au protestat în stilul nostru de Crăciun 68 și ne-am ales cu vacanța de Crăciun. Am și eu o amintire ne-au strâns la ședințe să blamăm acțiunea și m-am trezit să zic că existau probleme nerezolvate privind pe studenți. Se pare că pentru cei de la secretariat am devenit un paria, dar faptul că nu aveam, probleme cu examenele nu am avut consecințe. Fac parte din generația numită în America baby boomers care s-au născut după terminarea războiului și au ajuns la maturitate la mijlocul anilor 60, iar la vârsta de în jur de 40 de ani au fost martorii la prăbușirea comunismului și finalul Războiului Rece. Suntem generația acestei perioade. Și noi, din tinerii din țările comuniste eram mai mult Lennoniști decât leniniști! Cum este scris în această carte!

Au apărut și alți lideri din ambele părți ale confruntării Est Vest, care au început să le creeze probleme. Unul a fost De Gaulle care a scos Franța din NATO, apoi au fost liderii celor două Germanii care prin Adenauer au șantajat pe americani și Ulbricht pe ruși să nu facă demersuri privind unificarea. Ulbricht a primit și aprobarea să facă și zidul în jurul Berlinului de Vest din inima DDR. 

Pe de altă parte în zona comunistă Tito intrase din 1948 în conflict cu Stalin. La finalul anilor 50 a fost un conflict grav între URSS și China cu confruntări militare. Aceste evenimente au dus la ideea lui Kissinger să reia relația cu China comunistă, Mao și Nixon s-au întâlnit și ulterior Deng a introdus în China economia de piață pe teoria că: pisica trebuie să prindă șoareci nu ce culoarea are ea. Probabil că asta a salvat comunismul chinez de prăbușirea din URSS. 

Și Sadat în Egipt a obligat prin Războiul de Yom Kippur din 1973 să oblige pe americani să facă presiunea pe Israel să recupereze Sinai. 

După represiunile din Ungaria din 1956, din Cehoslovacia din 1968, URSS a căutat o nouă metodă detenta! S-a convenit ca granițele stabilite după război în Europa să fie recunoscute și nu puse în discuție. Dar s-a hotărât să fie respectate și drepturile omului. Acesta a declanșat autonomia omului din Est. În 1977 s-a fondat Carta 77 din Cehoslovacia și au început presiuni pentru emigrarea evreilor din URSS. Dar important în finalul anilor 70 a fost apariția unor lideri politici deosebiți. În primul rând a fost alegerea cardinalului polonez Wojtyla ca papă sub numele Ioan Paul al II-lea. Margaret Thatcher, Doamna de Fier, premierul  Marii Britanii a redescoperit avantajele capitalismului în contra sindicalismului și altor manifestări de stânga. Poate cel mai important a fost alegerea lui Ronald Reagan ca președinte al SUA. care a pus relația dintre cele două superputeri nucleare în alți termeni. Alegerea lui Wojtyla ca papă a declanșat o mare efervescență în Polonia și apariția sindicatului Solidarnosc condus de Walesa, electricianul din Gdansk. Însă cel mai important eveniment s-a produs în URSS prin alegerea ca prim secretar al PCUS a lui Mihail Gorbaciov. Acesta a renunțat la doctrina Brejnev care enunța dreptul URSS de a interveni în țările comuniste. Și așa comunismul s-a prăbușit în 1989 la 200 de ani de Revoluția Franceză. A început în Ungaria unde s-a tăiat gardul de sârmă acre bloca ieșirea în Austria. De asta au profitat est-germanii care au năvălit în Ungaria să tranziteze Austria să ajungă în Germania de Vest. În vară Jaruzelski a negociat cu Walesa și Solidarnosc a câștigat alegerile și a apărut în Polonia primul guvern necomunist. Lucrurile s-a precipitat în Germania de Est și pe 9 noiembrie s-a prăbușit Zidul Berlinului. Apoi în Cehoslovacia s-a prăbușit guvernul comunist și a devenit președinte Havel. Și în Bulgaria șeful comunist Jivkov și-a dat demisa și a lăsat cale spre un guvern necomunist. Ultimul stat care mai rămăsese în chingile unui stalinist era România dar și el a fugit de la putere după ce a ordonat reprimarea revoluției. A terminat apoi împușcat la Târgoviște. Iugoslavia post Tito a început frământările după 1989 cu apariția lui Miloșevici ca șef naționalist al Serbiei. Asta a provocat spargerea în bucăți al acestui stat cu războaie fratricide apărând Slovenia, Croația, Serbia, Macedonia, Muntenegru, Bosnia Herzegovina și Kosovo. Finalul s-a produs în 1991 când URSS s-a spart și ea în bucăți. Apărând statele baltice, apoi toate țările din Caucaz, Asia centrală, Belarus, Ucraina și Moldova. A fost un final plin de speranță, spune John Lewis Gaddis. 

Dar această speranță împărtășită de istoricul american când a scris această carte în 2005 nu mai este valabilă astăzi cu apariția acestui monstru numit Putin care a provocat războiul din Ucraina. Se conturează unui nou Război Rece cu alianța toxică dintre Rusia, China, Iran și Coreea de Nord

Este o carte pasionantă și merită citită pentru că există traducerea în limba română.