Fals tratat de manipulare de Ana Blandiana

După ce am citit jurnalul Anei Blandiana Mai mult ca trecutul am căutat și alte cărți de proză ale autoarei. Această carte este în primul rând de memorii, de amintiri. Față de jurnalul finalului de comunism în România, amintirile Anei Blandiana cuprind și evenimente petrecute după 1990. Sunt și amintiri care le-am regăsit în jurnalul Anei Blandiana. 

În primul rând este șocant prin  ce avataruri a trecut Blandiana ca să devină studentă. Era într-o perioadă foarte proastă, când dacă aveai probleme de dosar politic, drumul spre universitate era închis. Și Ana Blandiana sau Otilia Valeria Rusan după măritișul la 18 ani cu Romulus Rusan era fiica unui dușman al poporului, tatăl ei preot ortodox era închis. Religia era opiu pentru popor, cum se exprimase Marx. Chiar m-a amuzat cum anumite persoane pe FB spun că ei erau credincioși în pofida restricțiilor antireligioase. Că iar trebuie să reamintesc necazurile amicului Radu V. Elev prin anii 50 la liceu, de Paști a ieșit la iarbă verde cu colegii să ciocnească ouă roșii, în spatele școlii și au fost denunțați de alți elevi și erau exmatriculați dacă nu intervenea mama a unui coleg, profesoară influentă. Și mama mă ducea la biserică de Paști să trec pe sub masă. Recunosc că nu eram religios și nu-mi plăcea să merg la biserică în copilărie. Dar acum la bătrânețe, când era să fiu omorât de o șoferiță netrebnică, m-am gândit că există un înger păzitor și Dumnezeu și fiul său Isus care ne poate influența soarta. Inclusiv Blandiana face un portret emoționant tatălui ei și mărturisește credința. 

Poate cel mai trist și sfâșietor moment este amintirea întâlnirea cu scriitori români exilați. Era încă studentă când a avut ocazia să se întâlnească cu Emil Cioran și transfigurarea pe care a avut-o acesta când Blandiana i-a mărturisit că a fost la Sibiu recent. Amintirile Sibiului l-au copleșit și toată atitudinea negativă despre români s-a topit. Și relația cu Dumnezeu a mărturisit-o Cioran unui filosof și traducător german: E greu să fi fiu de popă! Cum de fapt era și Blandiana fiica unui preot.

La fel de emoționante sunt amintirile prilejuite de întâlnirea la Chicago cu Mircea Eliade. Acolo are o conversație telefonică cu Matei Călinescu care mărturisește că a hotărât să rămână în America. Este extrem de greu să fii scriitor român și să nu te poți întoarce în România, pe vremea comunismului.

Sunt multe amintirile post decembriste. Una pregnantă este atunci când a fost propusă vicepreședintă a FSN și a refuzat, spre stupoarea lui Iliescu și enervarea lui Brucan. Ea a înțeles atunci manipularea care dă și numele cărții.

Singurele momente când Blandiana a dorit să fie șefă a fost atunci la Congresul Alianței Civice. Și mai este de amintit eforturile alături de Rusan pentru Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet.,

Alt eveniment ca șochează este convorbirea telefonică cu președintele Emil Constantinescu după victoria în alegerile din 1996. Ana Blandiana i-a dat telefon să-l felicite și acest i-a replicat iritat: Ce vrei?  Ca și cum Blandiana i-ar fi cerut vreun favor. Este incredibilă reacția lui Constantinescu, pentru că el este creația Anei Blandiana, care l-a susținut împotriva candidaturii lui Manolescu pentru prezidențiale. 

 

Transpare din amintirile Anei Blandiana faptul că nu suntem o națiune care se simte solidară, că au fost puține momente când românii au fost cu adevărat solidari. 

O carte plină de tristețe!