Dansul Natașei - O istorie culturală a Rusiei de Orlando Figes

Ce pot spune, după ce, în fine am terminat această carte fascinantă. Finalul este plin de tristețe și de melancolie. Este despre reîntoarcerea lui Igor Stravinski în Uniunea Sovietică după 50 de ani de exil.

Rușii au rămas ruși în suflet și după ce o viață au trăit în exil. Este vorba nu despre Uniunea Sovietică ci despre Rusia pre-revoluționară, cea dinainte de 1917. 

De ce am citit această carte când Rusia putinistă este agresorul criminal a Ucrainei? Am vrut cu acest prilej să înțeleg Rusia. Și autorul englez Orlando Figes încearcă să explice Rusia.

Este povestea culturală a Rusiei, cea pe care o transformă Petru cel Mare. Acesta visa la o Rusia europeană.

Două lucruri au marcat fundamental Rusia: creștinarea Rusiei kievene și  năvălirea mongolă. Țăranul rus își dă numele de creștin și creștinismul rusesc de origine bizantină se supune absolut Cezarului, fie Mare Kneaz, fie Țar.

Și a venit năvălirea mongolă la 1240 care a obligat pe monarhii ruși să se mute în nord est la Moscova. Acum Rusia rămâne retardată, care după invazia mongolă a fost secole supusă hoardelor de tătari mongoli, care au influențată și i-au dat caracteristice fundamentale de azi, care amintesc de un regim asiatic. Boierii erau stăpâni absoluți ai țăranilor șerbi care avea statut de sclavi, chiar mai său decât în antichitate.  Ivan cel Groaznic înfrânge pe tătari și începe cucerirea estul asiatic. Rusia se întinde în Siberia până în nordul estul extrem în Iakuția.

Petru cel Mare vrea să-i aducă pe ruși în Europa. Le taie boierilor bărbile, dar nu aduce îmbunătățiri regimului șerbilor. Cu epoca lui începe cultura rusă. Erau manifestări anterioare legate de  religia creștină, letopisețe, icoanele lui Rubliov. Primul poet rus este Antioh Cantemir, fiul prințului Dimitrie Cantemir. Petru cel Mare îi obligă pe ofițerii ruși să devină vorbitori de franceză, modă venită și pe filieră prusacă. Rusia se extinde spre vest, îi învinge pe suedezi și înființează noua capitală rusă care-i poartă numele, Sankt Petersburg. De limba franceză a ofițerilor ruși beneficiază și Principatele române, boierimea română fanariotă se contaminează de la ruși și adoptă franceza cu efecte benefice în modernizarea limbii române, nu același lucru pentru rusă care este o limbă slavă. 

Începutul secolului XIX marchează modificări fundamentale pentru cultura rusă și spiritul rus. E vremea luk Pușchin, marele poet rus. Urmează invazia lui Napoleon în 1812, care modifică pe ruși, Aceștia realizează că ei sunt ruși și trebuie să se apropie de popor, de limba rusă a șerbilor. O încercare de reformă este Revolta Decembriștilor din decembrie 1825, care doreau emanciparea șerbilor, reprimată de țar. Elita rusă se apropie de popor. Apare curentul populist narodnic, dar și mișcări teroriste împotriva țarului. Inspiratți de spiritul popular rus apar mari scriitori, Dostoevski, Tolstoi,  mari compozitori de inspirație populară a celor cinci, Musorgski, Rimski Korsakov, Borodin, Balakirev, dar și marele romantic Ceaikovski, mari pictori, Repin, mari colecționari, Tretiakov, fiu de șerb ajuns mare negustor. 

Experimentul narodnic este un eșec total, țăranul rus nu înțelege nimic din ce vrea intelighenția rusă.

Totul ia avânt după emanciparea șerbilor în 1861, cultura ia avânt fiind însă exclusiv a elitei aristocratice ruse. Franța, Anglia și Germania au o cultură influențată și de burghezia emergentă în aceste țări, inexistentă în Rusia. Până și România are o cultură creată de noile elemente burgheze, exemplu fiind ctitorul culturii clasice române care era Titu Maiorescu, sau marele Caragiale erau de esență burgheză. Însă cultura rusă este o cultură de elite. Literatura rusă este considerată a doua după cea engleză, sau muzica rusă, după cea germană, dominând secolul XX. 

Începutul de secol XX începe cu afirmarea avangardei ruse în artă. Baletul rus al lui Diaghilev, arta abstractă a lui Kandinski, Malevici, pictura lui Chagall cuceresc Parisul și lumea. 

Totul se termină cu Revoluția Rusă. Toată intelighenția rusă aștepta schimbarea mulți având orientare de stânga. Dar Lenin și apoi Stalin distrug totul. Intelectualii de stânga inventează Proletkultul, ajung la aberația că inventează poeți din muncitori de la bancul de lucru. Stalin distruge totul, împușcă pe marii intelectuali, Mandelstam, Meyerhold. Maiakovski se sinucide, Ana Ahmatova duce o existență marginală. Cei care emigrează reinventează în Occident o Rusie care a dispărut în revoluție.  

Totuși în Uniunea Sovietică rămân urmele marii culturii ruse, mari interpreți de muzică cultă, baletul clasic la Balșoi în Moscova, sau la Kirov în Leningrad. Din mizeria Gulagului apare un mare scriitor precum Soljenițîn. 

Cultura rusă are un tragism nemărginit, așa cum nemărginită este stepa rusă.

Titlul acestei cărți este inspirat din scena de bal unde debutează Natașa Rostova în Război și Pace de Lev Tolstoi.