Acest volum Primul Război Mondial - Controverse,
paradoxuri, reinterpretări a apărut în 2016, dar de fapt este un eseu care
completează cartea apărută de curând în 2017, În
jurul Marii Uniri 1918 a aceluiaşi autor.
Ea încearcă să fie o
imagine de ansamblu a marelui război izbucnit în 1914. Toate studiile istorice
de acum spun că această catastrofă mondială putea fi evitată. Alte documente
spun că se căuta motivul de a tranşa tensiunile apărute între marile puteri ale
Europei.
Acestea se grupaseră
în două alianţe opuse. Prima era Tripla
Înţelegere dintre cele două imperii central europene Germania şi Austro
Ungaria la care aderase şi Italia. La această înţelegere a aderat în secret şi
România în 1883, lucru care a deschis şansele României de putea fi conectată la
comerţul mondial care se putea desfăşura spre vest doar prin Austro Ungaria.
Cum am spus acordul era parafat de Regele Carol I, foarte legat de Germania era
cunoscut primului ministru, când acesta prelua frâiele guvernării şi era ţinut
secret din cauza diferendului cu Austro Ungaria privind Transilvania.
Acordul a fost
denunţat prin Consiliu de Coroană din august 1914 pentru că România nu era
agresată şi şi-a continuat neutralitatea până în 1916.
Cealaltă alianţă era Antanta. Aceasta a fost iniţial o
alianţă între Rusia şi Franţa la care a aderat ulterior şi Marea Britanie. Cu
toate că regii Marii Britanii, Germaniei şi Rusiei erau veri primari între
aceste ţări erau motive de concurenţă.
Germania devenise
prima forţă industrială a Europei şi voia să-şi extindă domeniul colonial,
provocând Franţa prin incidentele din Maroc care intrase sub influenţa Franţei.
La dorinţa Kaiserului Wilhelm al II-lea Germania a început să-şi dezvolte
o forţă navală care avea ca scop să o egaleze pe cea a Marii Britanii, stăpâna
mărilor. Aşa au început construcţia unor vase mari de linie din clasa dreadnought
care s-au dovedit foarte rapid anacronice pentru că au apărut în perioada
interbelică portavioanele.
Incidentul care a
detonat pacea şi a declanşat războiul a fost însă Asasinarea Prinţului Moştenitor Ferdinand al Austro Ungariei la
Saraievo în iunie 2014. Austro Ungaria a adresat note diplomatice extrem de
dure Serbiei, învinuită că ar fi făcut parte din acest complot. Împăratul
Germaniei l-a îndemnat pe Franz Josef să fie precaut, mai ales că Serbia
acceptase cam toate pretenţiile austro ungare. Au fost însă o partidă extrem de
războinică care dorea distrugerea Serbiei.
Singurul care s-a
opus vehement războiului a fost Tisza, prim ministrul Ungariei care prevedea
pierderea Transilvaniei, lucra care s-a şi întâmplat.
În momentul
declarării războiului Serbiei, Rusia a declanşat mobilizarea generală, care a
condus la declaraţia de război a Germaniei. Aceasta a atacat Franţa, invadând
Belgia ce a dus la declaraţia de război a Marii Britanii.
Şi aşa s-a declanşat
un război nimicitor care a durat timp de 4 ani, în care ulterior s-a alăturat
în 1915 Italia de partea Antantei şi a România în 1916. Declanşarea
ostilităţilor în 1916 şi intrarea trupelor române în Transilvania, a determinat
Bulgaria s-a alăturat Triplicei Central Europene şi România s-a trezit cu cel
mai lung front.
Armata prost
pregătită a suferit dezastru după dezastru, Turtucaia, ocuparea Bucureştiului
şi retragerea în Moldova. România a rezistat în Moldova la Mărăşti, Oituz,
Mărăşeşti la ofensiva germană, dar când Rusia a fost preluată de bolşevici,
România s-a văzut singură şi a cerut armistiţiul şi negocierile pentru pace erau
dezastruoase pentru români.
În acest peisaj
devastator s-a întâmplat că Basarabia a cerut alipirea de România în martie -
aprilie 2018, pe fondul dezagregării Imperiului Ţarist. De fapt atunci se
desprinseseră şi au devenit independente Finlanda şi Ţările Baltice, Lituania,
Letonia şi Estonia. A început să apară nucleul viitoarei Polonii.
Finalul a fost că
Germania deşi acum victorioasă în Est cu Pacea de la Brest Litovsk cu Rusia Sovietică
a fost învinsă pe frontul de Vest de alianţa Franţei, Marii Britanii şi
SUA care intrase în război în 2017 şi a semnat Armistiţiul pe 11 Noiembrie 1918.
Despre România Boia
spune că a avut 3 alternative:
1. Alianţa cu
Puterile Centrale cerută de politicienii care se temeau de agresivitatea Rusiei
căreia i se promisese Constantinopolul.
2. Alianţa cu Antanta
realizată de Ionel Brătianu căruia i se promisese Transilvania, dar şi Banatul,
Crişana până la Tisa, Maramureşul şi Bucovina.
3. Rămânerea în
neutralitate până la sfârşitul războiului, cu o armată intactă care iar fi
permis negocieri pe poziţii de forţă.
Eu mă despart de
opinia autorului pentru a treia alternativă, pentru că marile puteri nu ar fi
acceptat pretenţiile româneşti fără pierderi materiale şi umane cauzate de
război.
Autorul remarcă
coerenţa armatelor austro - ungare în condiţiile centrifugării naţionale. Ea a
rămas coerentă şi cu victorii răsunătoare împotriva Italiei la Caporetto. dar
totul s-a prăbuşit în septembrie 1918, când împăratul a abdicat şi Austria a
devenit republică şi un stat mica ca şi Ungaria. Asta a lăsat fără alternativă
pe românii din Transilvania care au declanşat Unirea cu România. Dacă ar mai fi
supravieţuit monarhia de la Viena, Boia spune că transilvănenii ar fi
pregetat. Iarăşi sunt chestiuni contrafactuale.
Prăbuşirea celor două
imperii central europene au condus la formarea de noi state în această zonă.
Astfel s-a reîntregit Polonia din bucăţile luate de Rusia, Austria şi Germania,
primind şi Danzigul (Gdansk) şi coridorul polonez pentru accesul la mare al
Poloniei care despărţea teritoriul german de Prusia.
A apărut Cehoslovacia
cu graniţele sale istorice pe munţi care a condus la existenţa
minorităţii germane sudete cam 30% din populaţia noului stat cehoslovac. Era de
fapt o Austro Ungarie mai mică cu multe minorităţi, germani, unguri, ruteni. De
asemenea şi atitudinea paternalistă cehilor faţă de slovaci nu a avut
decât spargerea acestei ţări, după 1990 cum nici noul stat iugoslav nu a
rezistat făcându-se ţăndări tot după 1990.
La Iugoslavia a
contat şi atitudinea sârbilor care a intrat în conflict cu croaţii pe teme
naţionaliste, resuscitate după 1990 când Miloşevici şi-a dorit Serbia Mare şi a
rămas Serbia mică, fără Kossovo unde s-a format statul medieval sârb.
Pacea de la
Versailles a lovit puternic în Germania care a dorit tot timpul revanşa şi a
condus la al Doilea Război Mondial. A contat că între cele două mari puteri
militare şi teritoriale Rusia şi Germania nu mai exista Imperiul
Austro-Ungariei care era un tampon între pretenţiile acestor agresori
europeni.
Autorul mai remarcă
şi faptul că Rusia a căzut sub dominaţia bolşevică cu toate dezastrele care au
urmat şi că extraordinara intelectualitate rusă nu a beneficiat de o Rusie
democratică.
Toate pretenţiile
germane consumate în şi mai distrugătorul Al Doilea Război Mondial i-au făcut
pe aceştia să nu mai rămână cu nemulţumiri cu toată situaţia postbelică, cu un
teritoriu redus prin pierderile împingerii Poloniei spre Vest de către Stalin,
pierzând Prusia, teritoriul istoric al formării statului modern german.
Doar Ungaria este în
continuare marea nemulţumită după Tratatul de pace de la Trianon.
Cum a spus Boia
totuşi România rămâne cel mai coerent stat după dreptul de autodeterminarea al
naţiunilor emis de preşedintele american Wilson. Chiar dacă Basarabia nu mai
aparţine României şi nici Bucovina de Nord. Oricum rămâne ca cetăţenii din
Republica Moldova să decidă asupra viitorului.
Al Doilea Război
Mondial a prilejuit românilor să-şi îndeplinească visul reunirii tuturor
teritoriilor româneşti într-un singur stat, vis care n-a ţinut decât două
decenii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu