Serile Lipatti la Biblioteca Judeţeană Dinicu Golescu - Le Colonel Chabert

Saviana Diamandi

Serile Lipatti au continuat de data aceasta printr-un curs de iniţiere muzicală la Biblioteca Dinicu Golescu, marţi 7 noiembrie ora 17.15. 

Doamna Saviana Diamandi a ales de această dată să ilustreze secvenţele muzicale cu scene din filme. 

Trop belle pour toi

Filmele alese au fost Trop Belle pour toi şi Le Colonel Chabert. Ambele filme au comun interpretarea de excepţie a lui Gerard Depardieu. Regizorul din primul film,  Trop Belle pour toi a ales să sublinieze anumite scene ale filmului de dragoste cu pasaje din muzica pentru pian sau cuartetele lui Schubert. Este într-adevăr o scenă când toţi aud muzica lui Schubert şi doar personajul principal, Depardieu nu o aude, sau când supărat că aude din nou această muzică temă a fiului pentru un eseu, opreşte aparatul, dar devine muzica de fond a filmului. 

Aş sublinia că filmul este regizat de actorul şi scriitorul Bernard Blier că are în distribuţie pe una din cele mai frumoase actriţe al Franţei, Carole Bouquet, una din fetele Bond, care a şi primit premiul de interpretare al premiilor Cezar. Altă actriţă cunoscută a filmului este Josianne Balasko, renumită regizoare de teatru. 

Colonel Chabert - cuirasierii

U alt film care foloseşte din plin muzica melancolic tristă a marilor autori din clasicismul-romantismul vienez este Le Colonel Chabert.  Aici regizorul Yves Angelou a ales muzica lui Schubert pentru primele scene ale peisajului după bătălia de la Eylau. Sunt acolo momentele când francezii îşi strâng cadavrele pentru a le îngropa în gropi comune. Totul se petrece într-un peisaj de iarnă grea şi muzica subliniază atmosfera de înmormântare. De asemenea scena pregătirii şi desfăşurării şarjei de cavalerie de la începutul bătăliei este dinntr-un studiu de Schuman. Scena finală a filmului este pe muzica trioului pentru pian, vioară şi violoncel a lui Beethoven.  Angelou mai are o scenă de muzică de cameră la casa contelui Ferraud unde se cîntă un trio pentru pian, vioară şi violoncel de Mozart. 

Şarja cavaleriei

Muzica extrem de pătrunzătoare a acestor mari compozitorii subliniază dramatismul scenelor filmate.

A fost o mare plăcere să urmăresc această serată muzicală.

Le Colonel Chabert de Yves Angelou

Impresionat de scenele de bătălie din film văzute la prezentarea din serile Lipatti am decis să încerc să văd întregul film. Am găsit doar o variantă exclusiv în franceză, fără subtitluri româneşti sau englezeşti.

Filmul este ecranizarea unei cunoscute nuvele a lui Honore de Balzac. 

Colonel Chabert

Colonelul Chabert, conte al Imperiului este implicat în bătălia de la Eylau. Această bătălie a avut loc în pe 8 februarie, 1897 în plină iarnă, sezon foarte nepotrivit pentru războaiele clasice pe o furtună de zăpadă. Este considerată cea mai sângeroasă bătălie a lui Grand Armee a lui Napoleon, iar rezultatul a fost nedecis.  Bătălia a fost din cadrul Războiului Coaliţiei cel Patru şi s-a desfăşurat în Prusia Orientală, în apropiere de capitala Konigsberg, azi Kalinigrad. Bătălia a fost purtată de armata napoleoniană împotriva armatei imperiale ruse sprijinită de un corp de armată prusac. 

Filmul lui Angelou începe cu scenele de după bătălie când francezii curăţă câmpul de bătaie de cadavre, strânge armele, săbii, puşti, îmbrăcăminte. Cadavrele sunt strânse să fi depuse în gropi comune. După această bătălie colonelul Chabert (Depardieu) este declarat mort. 

Ne aflăm apoi după 10 ani în 1817 când decedatul Chabert apare şi vrea să i se recunoască averea şi numele. El fusese salvat într-un spital prusac. Soţia lui, contesa Fearraud (Fanny Ardant) se recăsătorise cu contele cu acest nume şi cu ajutorul averii soţiei moştenite de la Chabert vrea să ajungă pair de France. Pentru a rezolva problema este pus avocatul Derville (Fabrice Luchini). Contesa ajunge la înţelegerea cu Chabert să-i dea anual 12000 de franci cu condiţia ca identitatea lui Chabert să fie falsă. Şi după aceea el se retrage la mânăstire cu numele Frere Jacynte. Şi Chabert îşi reaminteşte cum este moartea, întâi roşie, apoi albastră şi apoi extrem de rece. De fapt scenele cu cadavrele strânse de pe câmpul de bătaie au aceste culori şi vremea sugerează frigul, iar aparatul de filmat parcă pictează scene din Goya, totul pe muzica lui Schubert

Alt scenă extraordinară după cum am mai spus este pregătirea şi şarja de cavalerie franceză care a dus la echilibrarea forţelor care atârnau în favoare ruşilor. De pe IMDB am aflat că scenele au fost filmate în Polonia în apropierea geografică a fostei Prusii orientale.  Şi apropo de şarja cavaleriei, ultima mare bătălie dee cavalerie a fost cea dintre armata poloneză şi armata de cavalerie a lui Budionîi în războiul polono-sovieto bolşevic din 1920. Al doilea  război mondial cu tancuri şi mitraliere au trimis în anacronic cavaleria.

Un film bun, o ecranizare de mare impact vizual şi sonor.