The Cairo Affair de Olen Steinhauer

The Cairo Affair este a doua carte de Olen Steinhauer pe care o citesc. El este unul din maeştrii noului roman de spionaj. L-am descoperit ca scenarist al serialului Berlin Station şi am aflat apoi că a făcut scenariul şi la The Tourist cu Angelina Jolie şi Johnnie Depp. 

Spre deosebire de clasicele romane din vremea Războiului Rece spionajul contemporan era până de  curând fixat pe combaterea terorismului islamist, dar după resurgenţa agresivă a Rusiei se pare că ne vom reîntoarce la temele lui Le Carre.

The Cairo Affair este scrisă în 2014 şi într-un fel prevesteşte temele din Berlin Station. 

Titlul romanului poate fi tradus şi ca Afacerea din Cairo, dar şi ca Amorul din Cairo. Citind cartea am constatat că ambiguitatea acestui cuvânt se aplică în ambele sensuri.

Totul se învârte în jurul staţiei CIA din Cairo. Tehnica literară a autorului este să reflecte evenimentele prin mai multe personaje, fiecare cu părerea lui, procedeu aplicabil unui roman de spionaj în care adevărul se reconstituie din mai multe cioburi.

Personajul principal al romanului este Sophie Kohl, soţia consulului adjunct SUA, Emmet în Cairo. Ambii s-au cunoscut cu 20 de ani în urmă la Harvard.

Evenimentele romanului basculează între actualitate, suntem în martie 2011 şi în Egipt avusese loc Primăvara Arabă, la putere ajungând militarii după îndepărtarea lui Mubarak. 

Dar amintirile călătoriei cuplului Kohl în luna de miere Europa cu 20 de ani în urmă îi urmăresc pe cei doi. Sophie şi Emmet ajung la Praga şi apoi pleacă spre Budapesta. Tocmai în Iugoslavia vecină se declanşase procesul de fărâmiţare a acestui stat în epoca post-comunistă.  Din curiozitate  cei doi iau trenul şi ajung la Novi Sad unde se ataşează de un grup de tineri sârbi cu vederi foarte liberale, în care iese în evidenţă Zora Balasevic, o tipă cam de 35-40 de ani care îi conduce în zona de război de la Vukovar. Formula de adresare a Zorei mi-a sărit în ochi, ea foloseşte formula: draga Sofia! Ceea ce arată influenţele slave ale limbii române!

Ceea ce s-a întâmplat acolo nu ne este imediat dezvăluit, dar consecinţele acestei aventuri apar în actualitate. Emmet care a intrat în diplomaţie imediat după călătoria de nuntă ajunge să ocupe postul diplomatic de vice consul la Cairo chiar în perioada Primăverii Arabe, în 2010. 

În Cairo apare de niciunde Zora Balasevic, care este lucrează pentru spionajul iugoslav (ce mai rămăsese din Iugoslavia). Ea încearcă să-l şantajeze pe Emmet, dar acesta refuză net.  Între timp din plictis Sophie se încurcă cu adjunctul şefului de staţie CIA, Stan Bertolli. Acesta constată că sunt scurgeri de informaţii din ambasadă şi îl bănuielile converg spre Emmet. Nu acţionează, dar îl sfătuieşte pe şefului lui, Wolcott să ceară transferul lui Emmet la Budapesta, chiar dacă asta o să-l lase fără amanta Sophie.

Sophie şi Emmet sunt la Budapesta de câteva luni şi într-o bună zi iau masa la un restaurant sofisticat din centrul Budapestei, când deodată Emmet îi spune că a aflat de infidelitatea lui Sophie chiar de la Stan Bertolli. Pe când Sophie încerca să se eschiveze  aude urletul unei femei de la o masă alăturată şi vede un killer cum îi ameninţa soţul pe care-l împuşcă imediat şi dispare. 

Sophie este disperată, este interogată de un agent de la securitatea ungurească care o informează că Emmet fusese contactat anterior de un analist CIA de origine libiană, Jibril. Jibril pusese la cale o operaţiune de înlăturare a lui Moammar Kaddafi, numită Stumbler. El este consiliat de Emmet să nu încerce să bage oamenii CIA pe fir, care să confişte revoluţia libiană cu consecinţe neprevăzute. Jibril plecase după întâlnirea cu Emmet spre Cairo.

Aşa că Sophie reuşeşte să scape de supravegherea ambasadei SUA şi pleacă incognito la Cairo. Ea vrea să reîntâlnească pe fostul amant Stan Bertolli şi eventual pe Zora. Zora însă părăsise Cairo, după plecarea cuplului Kohl. Bertolli făcuse cercetări şi aflase că Zora lucra pentru alte servicii, nu pentru cel iugoslav.

De fapt în tot romanul este vorba de trădare şi minciună. Din asta trăiesc spionii. Însă în roman apare că CIA este cea mai slabă agenţie, ungurii sau egiptenii deţinând informaţii pe care americanii nu le au. 

Bertolli are revelaţia cine trăda secretele ambasadei americane, dar este executat de un anume Khalil, care se dădea agent FBI, fiind de fapt un egiptean crescut în SUA şi care executa ordinele lui Busiri, şef al spionajului egiptean. 

Jibril ajunge la Cairo şi pleacă în Libia însoţit de John Calhoun, un negru imens, fost militar american, angajat al unui serviciu de protecţie care lucra pentru CIA. În cursul traseului spre Tripoli, sunt opriţi de oamenii lui Kaddafi şi în schimbul de focuri Jibril este ucis. John se reîntoarce la Cairo să raporteze nenorocirea, trupul lui Jibril fusese deja preluat.  

Omar, adjunctul lui Busiri, prieten cu Jibril intră în contact cu Sophie, recomandat de soţia lui Jibril. El o ascunde pe Sophie şi depistează că secretele americane ale operaţiunii Stumbler ajunse la securitatea egipteană erau trădate de cineva către Kaddafi, probabil pe bani grei. Din acest motiv liderii expatriaţi libieni sunt ucişi, la fel ca Jibril, Emmet care îl consilia pe Jibril şi în final Bertolli care are revelaţia trădării în ambasada americană. Finalmente, Omar identifică trădătorul din securitatea egipteană, îl capturează şi o transformă pe Sophie în călăul acestui trădător. Un fel de final de Cei Trei Muşchetari pe dos!

Romanul este bine condus, cel mai iritant este că nu afli motivul şantajului  Zorei asupra cuplului Kohl, pare să fi fost un menage a trois, dar ipoteza se dezumflă.

Romanul nu are umbre sau neclarităţi cum au romane de acest gen, afli până la urmă care sunt toate motivaţiile personajelor.

Este un roman bine de citit pe plajă, în avion, sau când ai nevoie de o lectură relaxantă. Este categoria Best Seller.