Istoria Literaturii Române pe înţelesul celor care citesc de Nicolae Manolescu

Interesant titlul pentru un compendiu, o rezumare a literaturii române de la început până în prezent. 

Cum literatura noastră m-a interesat demult, citeam cărţile şcolare privind literatura din liceu şi atunci şi dup ce am terminat şcoala am citit cu mare interes această carte exact când mă pregăteam pentru sejurul german, am citit-o şi în avion şi în Germania la amicul Mircea.

Cartea are un stil alert, chiar dacă la unele fraze a trebuit să adăst. Dacă pentru perioada de început şi cea clasică nu sunt multe de spus, doar o scrisoare în româneşte a unui prizonier moldovean în Transilvania trebuie să mă opresc la Eminescu. El a fost subiectul unor contestări a tinerilor scriitor de la la sfârşitul secolului trecut adică de la sfârşitul lui 90. Atacurile nu au clintit totuşi opinia generală că Eminescu rămâne o culme a literaturii noastre, Dl. Manolescu evocând actualitate politică a Glossei.

Mai interesant este cu epoca modernă şi cea contemporană. Apar unii scriitori, alţii sunt ignoraţi sau evocaţi scriind despre alţi scriitori. 

Se observă un subiectivism feroce în evaluarea în sus a unora şi decăderea altora. Este clar că comunismul a impus un anume tip de literatură care acum nu mai rezistă. Recitindu-l anul trecut pe Marin Preda  rămân la părerea că el rămâne cel mai important romancier postbelic, chiar dacă pentru unele liceene contemporane el rămâne un coşmar. Continui să cred că şi Moromeţii volumul II este un mare roman, că autorul este obligat să inventeze o biografie comunistă lui Nicolae Moromete, rămânând tragedia ţăranului întruchipat de tatăl său, care detestat acest regim care i-a furat totul. Citiţi-l şi vă veţi convinge!

Despre Breban până la Drumul la zid eu am o impresie extraordinară, după aceea nu m-a mai interesat, dar şi Breban s-a cam epuizat.

Mă surprinde evocarea unor scriitori  pe criterii cam subiective, dar mă bucur că apar numele noi. Să vedem dacă unii dintre ei confirmă. 

Nicolae Manolescu are tendinţa unor sentinţe definitive, are limbajul oltenesc, acid, mefient şi câteodată resentimentar. Dar carte trebuie citită pentru că reprezintă pe unul din cei mai importanţi critici literari contemporani.