Din viaţa familiei Ion C. Brătianu 1914-1919 de Sabina Cantacuzino

Sabina Cantacuzino este fiica cea mai mare a omului de stat I.C. Brătianu şi sora mai mare a fiilor acestuia, Ionel, Vintilă şi Dinu.

A fost căsătorită cu Costache Cantacuzino, medic ginecolog care a supravegheat naşterile copiilor Reginei Maria. Cei din familie îi spuneau Tanti Bi. Mormântul acestei doamne se află în cavoul de familie din Biserica de la Florica în dreapta celor două sarcofage a celor doi mari oameni de stat Ion C. şi Ionel I. C. Brătianu. 

Doamna Cantacuzino a conştientizat în ce familie s-a născut şi a consemnat în două volume viaţa din această familie.  

În primul volum sunt amintiri legate de activitatea tatălui ei, Ion. C. Brătianu.

În volumul II de faţă, personaj principal este fratele ei, Ionel, I. C. Brătianu. 

Există o secţiune care se referă la viaţa din timpul Primului Război Mondial. Sabina Cantacuzino şi soţul ei au decis să rămână în Bucureştiul ocupat de germani între 1916 şi 1918 din cauza obligaţiilor care priveau spitalele şi îngrijirea răniţilor.

Reiese din carte jaful practicat de armata germană, care confisca tot ce se putea produse agricole, alimente, obiecte etc. Doamna Cantacuzino este extrem de mefientă la germanofilii care au administrat parte ocupată de duşman, şi ne relevă şi obrăznicia unor doamne germanofile care ulterior se declară mari patrioate. Este tot timpul plină de încredere în deciziile politice ale fratelui ei, care îi dau finalmente dreptate şi se făureşte România Mare. La fel de mefientă este doamna Cantacuzino faţă de evreii care beneficiau de protecţia armatei germane, ironia sorţii, aceeaşi germani care ulterior au decis sub Hitler exterminarea lor.

În carte mai apare şi o secţiune de amintiri dedicate vieţii la Curtea Regală în vremea lui Carol I, a doamnelor de onoare ale Curţii.

Apare şi episodul decesului lui Ionel Brătianu.

Mătuşa nu este de loc favorabilă nepotului Gheorghe, rezultat din legătura fratelui său Ionel cu Elena Moruzi Cuza. Îl acuză pe acesta de implicări politice defavorabile.

La fel de proastă este relaţia cu văduva lui Ionel Eliza Brătianu.

În final apare descrierea perioadei anilor 30 cu moartea lui IG Duca omorât de legionari, de comportamentul iresponsabil al lui Carol al II. Cel mai trist şi sinistru episod este guvernarea legionară plină de crime şi răzbunări care compromite definitiv orice amintiri favorabile propagate azi de neo-legionari iresponsabili.

Este o carte care reflectă istoria modernă a României în tot ceea ce ne face mândri ca trăim aici.