Anii treizeci de Z. Ornea

Această carte a fost concepută de Z. Ornea prin anii 80, dar era imposibil să fie tipărită.  Pentru că anumite ideologii ale anilor treizeci fuseseră preluate de ceaușismul târziu, naționalismul extrem cu nuanțe fascist legionare.

Majoritatea celor ieșiți din comunism eram fascinați de această perioadă, a unor fermenți de dezbateri intelectuale, a apariției unei generații intelectuale excepționale, dar și de resurgența unor mișcări de extremă dreapta care au atras pe acești intelectuali. 

La începutul anilor 90 îmi doream să citesc scrierile lui Nae Ionescu, mentorul acestor intelectuali excepționali, dar dezamăgirea și stupoarea opiniilor acestuia m-a dezolat. Nae Ionescu, dar și Nichifor Crainic militau pentru un stat ortodoxist, tradiționalist. Aceștia respingeau orice altă religie decât ortodoxia, detestau pe pașoptiști, care au adus ideile modernizării societății românești, negau latinitatea românilor, și cereau ca românii să respecte tradițiile. Mă întreb ce fel de tradiții? Am stat din secolul al XVI-lea până la mijlocul secolului XIX sub stăpânirea otomană, cu domnitori hrăpăreți puși pe chiverniseală, cu foarte puține excepții, care nu pot constitui o tradiție. În plus să spui că noi suntem exclusiv ortodocși, când corifeii bisericii unite greco catolice din Școala Ardeleană au fost cei care au retrezit sentimentul național la noi românii este mai mult decât o eroare.

Cei doi ideologi care au fost promotorii acestor idei erau Nae Ionescu și Nichifor Crainic. Influent în rândul tinerilor intelectuali străluciți era Nae Ionescu profesor de filosofie la Universitatea București. Din cauza lui au fost atrași spre mișcarea legionară cei mai străluciți erau Mircea Eliade, Emil Cioran, sau Constantin Noica. Te crucești citind articolele scrise de Eliade, dar și mai stupefiant este ce scriau Emil Cioran sau Constantin Noica. Cioran a produs atunci Schimbarea la față a României, reeditată ciopârțit la începutul anilor 90, de unde a scos cele mai deocheate capitole ale cărții, pline de xenofobie și antisemitism.

Anii treizeci marchează și dezvoltarea mișcării legionare. Cu toate că nu era un mare retor, Corneliu Zelea Codreanu impunea prin aparițiile publice, dar și prin antisemitismul accentuat cu mare succes la intelectualii români. A beneficiat și de activitatea ziaristică a unor Mihai Polihroniade, Ion Moța și Vasile Marin. Ultimii doi au murit în Războiul Civil din Spania și au fost înmormântați ca martiri naționali. Mișcarea legionară sub toate numele sale a avut un succes surprinzător, cauzat și de activitatea partidelor establishmentului, PNL și PNȚ.  În același timp Legiunea Arhanghelului Mihai, Garda de Fier sau partidul Totul pentru țară au acționat ca un partid de teroriști având pe conștiință asasinarea primului ministru I. G. Duca, a prim ministrului Armand Călinescu și a marilor intelectuali Nicolae Iorga și Virgil Madgearu, dar și a unor demnitari arestați la Jilava în 1940. Ajunși la putere cu Ion Antonescu în 1940, mișcarea legionară își arată adevărata față de puși și ei pe chiverniseală. Dar intră în conflict cu generalul, declanșează rebeliunea și sunt eliminați din viața politică, unii din lideri fugind în Germania la Hitler, ca element de șantaj pentru general. 

Citind am observat că idei de tip legionar, preluate și de comunismul târziu ceaușist au fost resuscitate azi de indivizi precum Călin Georgescu.

Rămâne o enigmă cum au putut adera rațional la legionarism a unor intelectuali străluciți cum au fost Eliade, Noica, sau Cioran. Dintre ei doar Cioran a mărturisit regretul, dar era într-o situație specială, nu avea obligații de natură socială în Franța. Eliade era profesor la Chicago, în SUA și a-și declara regretul pentru tinerețea deocheată, îl scotea din viața publică. Noica rămas în țară, a făcut pușcărie comunistă, dar are meritul Școlii de la Păltiniș care a lansat doi importanți intelectuali, Pleșu și Liiceanu. Comuniștii l-au acceptat pentru atitudinile sale naționaliste. Dar ce au făcut și scris intelectuali interbelici în tinerețea lor legionară pare inacceptabil azi. 

O carte incitantă care te pune pe gânduri. 

Desert star de Michael Connelly și Bosch Legacy sezonul 3

Am citit două cărți scrise de Michael Connelly Resurrection Walk și aceasta, Desert Star. 

Prima se referea la faimosul Lincoln Lawyer, iar prezenta la Harry Bosch. Pe când citeam romanul Desert Star am căutat de curiozitate și ceva despre serialul Bosch Legacy și am constatat că era în plină desfășurare sezonul 3. Este clar că serialul se inspiră din romanele lui Connelly. Și am constatat că succesiunea romanelor este Desert Star  primul și apoi Resurrection Walk. În romanul Desert Star, Harry Bosch este cooptat de Renee Ballard într-o echipă formată la poliția Los Angeles pentru rezolvarea unor cazuri vechi nerezolvate - cold cases. Formarea acestei echipe a fost și ideea unui consilier foarte influent al Primăriei LA Pearlmann. Acestuia îi fusese ucisă sora când aceasta era foarte tânără, de numai 13 ani. Bosch și Balllard reușesc să lege acest caz de un altul cu moartea unei negrese care voia o carieră la Hollywood. Aceste crime aparțineau unui ucigaș în serie. Cu acest prilej se investighează și alte  cazuri de crime nerezolvate și a unui Ochoa închis pe nedrept și pe care în Resurrection Walk, avocatul Haller Lincoln - Lawyer îl scoate prin proces nevinovat. În același timp Bosch investighează un alt caz vechi a morții unei întregi familii a căror trupuri sunt descoperite în deșert. 

Ei bine în serialul Bosch Legacy sezonul 3, fostul polițist Bosch este investigator pentru avocata Honey Chandler, care concurează pentru postul de District Attorney - DA al Los Angeles. Prietenul lui din poliție, mulatrul portorican Jimmy Robertson începe să investigheze un caz cu droguri și este ucis de un jefuitor de caravane mobile care vindeau mâncare pe stradă. Cu ajutorul lui Mo, un tip expert IT, dar și în alte domenii Bosch reușește să rezolve cazul. 

În același timp el este implicat în rezolvarea cazului morții familiei ce apare și în roman. Bosch reușește să dea de criminal, care de fapt jefuise pe capul familie de firma lui de utilaje pentru construcții și care ca să scape îi omoară pe toți, tată, mamă și doi copii de 8 și 11 ani. În serial rezolvarea este diferită de cea din roman. 

În episodul final Bosch cooperează cu Renee Ballard într-un caz de serial killer care seamănă cu cel din roman, dar asta doar în episodul final. În plus, în serial fiica lui Bosch, care este polițistă și ea rezolvă împreună cu partenera ei, o hispanică un caz de tâlhării în lanț, oameni sunt amenințați cu pistolul și jefuiți de bunuri, ceasuri, portofele, bijuterii. Cazul este complicat pentru că o rudă de a partenerei este implicată în aceste tâlhării. 

Romanele lui Connelly sunt interesante și palpitante și serialele polițiste sunt la fel de bine realizate. Dacă în romane Bosch este un vârstnic cam de peste 70 de ani, în serial el apare ca mai tânăr. din cauza actorului care îl interpretează pe Bosch. În romane el este veteran din Vietnam, în serial el este veteran din Afganistan!

Recomand romanele și serialele inspirate de acestea aparținând lui Connelly!

Only Murders in the Building sezoanele 3 și 4

Am revăzut acest serial de la sezonul 2 până la final. Acest serial este într-un fel un o preluare a stilului Agata Christie în romanele cu crime. 

El se sprijină pe contribuția esențială a doi mari actori americani de comedie, Steve Martin (Charles) și Martin Short (Oliver), dar și pe  Selena Gomez (Mabel), cea cu fața imobilă ca Lisa Marie Presley, fiica lui Elvis. În plus are o voce cam pițigăiată, enervantă. 

Fiecare sezon se sfârșește cu o nouă crimă care constituie subiectul următorului sezon. Doar sezonul 2 face excepție.

În sezonul 3 remarcăm apariția unor alți actori de mare calibru: Meryl Streep și Paul Rudd. 

Mă voi referi în continuare la sezonul 3 și 4. În acest serial de comedie și crime protagoniștii Charles și Oliver. Charles a fost protagonistul unui serial polițist numit Brazzos, iar Oliver a fost regizor pe Broadway, un regizor fără noroc. Fiul lui Oliver, mulatrul Will Putnam, tot regizor de teatru dispare din serial.

Oliver convinge niște producători, mamă și fiu să pună în scenă o piesă pe Broadway cu actorul principal o vedetă de film Ben Glenroy  (Paul Rudd). Și Ben își datora gloria unui serial polițist. Piesa era cam tâmpită în care criminalii ar f trebuit să fie niște bebeluși gemeni!?  La premieră Glen cade pe scenă și moare. Toată lumea este disperată, ce să facă. Totuși Glen suferise o otrăvire și este recuperat. Glen ocupa și el un apartament, cel care aparținuse lui Sting și este găsit finalmente mort aruncat în spațiul gol din lift. Oliver are ideea ca, în lipsa lui Glen să transforme piesa într-un muzical! În timpul repetițiilor Oliver descoperă un mare talent ignorat, Loretta Durkin (Meryl Streep) de care se și îndrăgostește. Muzicalul este un succes și Oliver este în culmea bucuriei. În fine este descoperit criminalul, care este ca la Agatha Christie cel mai puțin probabil. Finalul sezonul se termină cu o crimă. Sazz Pataki (Jane Lynch) care era dublura cascadoare a lui Charles este împușcată în apartamentul lui Charles de un lunetist. 

În sezonul 4 echipa de detectivi improvizați, Charles, Oliver și Mabel, datorită podcast-ului cu numele serialului au asemenea succes că sunt căutași de o producătoare de la Hollywood pentru a face un film cu numele serialului. Și așa întră în scenă Eugen Levy care va fi în film Charles, Zach Galifianakis care va fi Oliver și Eva Longoria care va fi Mabel. Ba mai apare și sora lui Charles, Doreen, simpatica actriță durdulie Melissa McCarthy. Și vorbind de durdulii detectiva de la NYPD care se ocupă de crimele din imobil, Dona Williams este actrița negresă DaVine Roy Randolph, care este la fel de durdulie ca să nu zic grasă cum am văzut prin metroul newyorkez. După aventuri este descoperit și criminalul, dar în final după căsătoria lui Oliver cu Loretta, în final, în curtea interioară a imobilului este descoperit mort Lester, portarul care și îngrijitor al imobilului, deci un nou sezon în 2025!

Este interesant în primul rând imobilul care in filmul este numit Arconia, de fapt Belnord, New York. Este construit la începutul secolului XX în Upper West Side și cred că apartamentele din el sunt foarte scumpe. Ca să stai în el trebuie să fii acceptat  de comitetul de bloc, atotputernic. M-au impresionat actorii, care au pregătire de teatru și o dicție perfectă, putând fii înțeleși, dar folosind o engleză clară americană, fără înflorituri. M-a enervat, ca mai demult traducerea nepotrivită old man în moș. Filmul No Country for old men nu s-a tradus O țară fără moși, ci ca fără bătrâni.

Serialul este ceva care nu se potrivește cu America de azi, condusă de impostori. 

Midnight in Vienna de Jane Thynne

Prima reacție începând să citesc această carte a fost să o abandonez. Era ceva despre interbelic anul 1938. Acțiunea se petrece la Londra în primul rând nu la Viena, cum arată titlul. Dar romanul a fost atât de interesant că nu l-am mai abandonat. Suntem în septembrie 1938 și lumea este îngrozită de perspectiva războiului. Hitler cerea de la Cehoslovacia regiunea sudetă cu mulți germani. Azi nu mai sunt, pentru că după război au fost alungați. Primul ministru al Marii Britanii, Chamberlain este campionul politicii de conciliere cu Hitler și cedează. Este o atmosferă asemănătoare cu cea de azi cu Putin și Donald Trump!

Stella Fry, absolventă de Oxford este tutorele copiilor familiei Gratz, evrei din Viena. Capul familiei își dă seama de situație și emigrează cu întreaga familie în SUA. Stella se reîntoarce în Londra și stă împreună cu o actriță cu amanți multipli și fără succes. Stella răspunde unui anunț și se întâlnește cu autorul de mare succes de romane polițiste Hubert Newman, care avea nevoie de o dactilografă pentru ultimul lui manuscris, care era dedicat identității adevărate a lui Shakespeare, ceva altfel decât romanele lui detectivistice. Aceste sunt personajele fictive. Însă autoarea are grijă să prezinte în context personaje reale din epocă. Atunci era vremea Agathei Christie, a lui Dorothy L. Sayers, care apare într-un episod. Apare și Winston Churchill la moșia lui Chartwell. 

Imediat după întâlnire Stellei cu Newman, acesta moare într-un mod ciudat. Și din acest moment apare detectivul privat Harry Fox, care lucrase pentru MI5. În acel moment Marea Britanie avea două mari probleme: amenințarea cu războiul a lui Hitler, se distribuiau măști și se făceau în parcuri tranșee și Red List - lista roșie cu comuniști care spionau pentru Moscova. Erau urmăriți intelectuali și scriitori de stânga precum George Orwell cu care era însărcinat Fox. Dar marea problemă erau spionii Moscovei care erau în serviciile publice sensibile, spionaj, externe, precum Kim Philby, care a adus prejudicii grave Marii Britanii și aliaților după ocupația sovietica a Estului Europei. Pasionat de romane polițiste, Fox face cunoștință cu Newman și el cu  face cunoștință cu Newman care vrea să-i ceară sfaturi ca polițist pentru romanele lui.  Fox o identifică pe Stella ca cineva care vorbise cu Newman înainte de deces. Fox intră în apartamentul lui Newman și găsește o scrisoare a unui important personaj, fizicianul Lindemann (personaj real) de la Oxford, care era consilierul lui Churchill pe domenii sensibile adică bomba atomică. Lindemann făcuse un tur prin Europa și adusese în Marea Britanie mulți mari fizicieni, unii de origine iudaică, precum Einstein, sau austriacul Schrodinger și alții. Lindemann este revoltat de insinuarea lui că alt chimist evreu Grunfeld ar fi comunist ca și jurnalistul Ronald Finch. 

Și așa Fox o finanțează pe Stella Fry să se reîntoarcă la Viena să-l caute pe Finch și pe Grunfeld. Chestia este aproape nebunească pentru se produsese Anschluss - anexarea Austriei în Reichul lui  Hitler. Stella care știa foarte bine Viena ajunge și stă câteva zile la Viena, chiar în centru într-o pensiune lângă domul Sf Stefan. Viena era împânzite de steagurile cu zvastică și de ofițerii naziști. Stella dă la o cafenea chiar de Ronald Finch cu care intră în contact și acesta îi mărturisește că este comunist, confirmând alegațiile lui Newman. 

Stella revine la Londra și este în pericol pentru că revelațiile de la Viena ar putea să-i pericliteze viața. Așa că atunci când la Munchen Chamberlain negocia cu Hitler, comuniștii britanici spioni ai Moscovei își făceau de cap la Londra. 

Nu vreau să mai dezvolt, pentru că este totuși un roman de spionaj și polițist. 

Este scris într-o engleză clară și armonioasă, fără marile pretenții ale altor scriitori de  acest tip de romane și-l recomand cu căldură.

Jurnal de filme

Vreau să vă aduc în atenție niște filme e care le-am văzut. Sunt filme franțuzești de cinematecă care merită văzute sau revăzute. Preferința este dată și de cine este la Casa Albă, cu toate că Hollywood este foarte contra lui Trump.

Le fauve est lache

Titlul s-ar traduce ca  Furia se dezlănțuie.

Este un film vechi de prin 1959 cu Lino Ventura. Este un film de acțiune și spionaj. Lino Ventura este patronul respectabil al unui restaurant. În vremea rezistenței a îndeplinit misiuni periculoase, dar a fost asociat și cu figuri de interlopi. Are loc o afacere de spionaj, niște documente militare sensibile sunt furate și serviciul secret de contraspionaj îl obligă pe Ventura să recupereze documentele. Interlopii îl șantajează cu răpirea băiețelului personajului interpretat de Ventura. Documentele sunt recuperate și Ventura îi trage o mamă de bătaie interlopului.

L'homme presse 

Titlul se traduce ca Un om sub presiune.

Este un film din 1977 pe vremea când Alain Delon actorul principal al filmului era în plenitudinea forței sale artistice. El are ca parteneră în film pe Mireille Darc, cu care a avut și o relație amoroasă.

În film Alain Delon este un negustor și colecționar de artă. Cumpără niște măști africane și este invitat în țara de unde le-a cumpărat, ca să fie arestat și obligat să le înapoieze ca obiecte ținând de avuția națională. Se căsătorește cu Mireille îi face un copil dar refuză să-l vadă la spital.  Obiectivul lui principal este să cumpere un vas grec de mare valoare și reușește să o facă, dar....

Alain Delon izbește prin eleganța hainelor, arătând că nu moda, ci omul pune în valoare un costum. 

Le soleil de voyous 

Titlul s-ar traduce ca Soarele asasinilor.

Este un film de bătrânețe al lui Jean Gabin. El este în film un patron de restaurant, se poartă acest rol în filmele franțuzești! Este la fel ca Delon, Ventura foarte bine îmbrăcat moda nu influențează îmbrăcămintea acestor actori. În film este și o frumoasă actriță, care este de fapt englezoaică, Margaret Lee.

Gabin este atacat de niște tâlhari și se întâlnește cu un vechi amic american, Jack, interpretat de Robert Stack, faimos din serialul Incoruptibilii, cu lupta împotriva traficanților și bandiților din Chicago, pe vremea prohibiției.

Gabin și Stack pun la cale un jaf la o bancă și sunt ajutați și de Lee, care s-a cuplat cu Stack.  Dar totul se sfârșește rău pentru cei care au comis jaful.

Trebuie să subliniez că toate aceste filme le-am văzut pentru prima dată!

Coplan sauve sa peau

În acest film am văzut că juca și Margaret Lee și am decis să-l revăd. 

Coplan a fost o franciză menită să concureze pe James Bond, dar a fost abandonată din cauza insuccesului. În acest film, Coplan este interpretat de actorul mexican cu origin americane Claudio Brook.

Filmul este o aiureală cu iz oriental, exotic care se petrece la Istanbul, Coplan vine să o salveze pe Mara, care are o soră are este dansatoare exotică. Ele au și un frate, Hugo care a fost implicat în rachetele naziste, etc. Și finalul este lupta șui Coplan cu Hugo într-un  peisaj montan.  Un film foarte slab.

En place

Este un serial franțuzesc de comedie recent cu două sezoane. Am văzut acum ultimul sezon. Personajul principal este un activist social Stefan Ble. Ideea filmului este că, dacă Franța are o națională aproape exclusiv din africani de ce să nu aibă și un președinte de culoare? Și așa Ble ajunge președintele Franței.

Dacă primul sezon era comic și simpatic acest sezon este absolut înfiorător.  Actorul este negru, așa îi numesc francezii și-mi aduc aminte ce incident a avut loc la fotbal pentru că un tâmpit a acuzat arbitrii români că au spus despre un jucător că  este negru. 

Jean Pascal Zadi este un tip înalt deșirat de 1,93 m cu o cipilică care să-i acopere capul ras. Ajuns la Elisee el păstrează costumația, este înconjurat de minoritari, musulmani, negri, etc. Ce este grotesc este felul în care realizatorii tratează funcția prezidențială în Franța și dorindu-se să fie satirici sunt doar de foarte prost gust.

Nu merită văzut!

A man on the Inside 

Este un serial de la Hollywood care are loc la San Francisco într-un cămin de bătrâni. Profesorul de construcții Charles este angajat să depisteze pe autorul furtului unei bijuterii la acest cămin de bătrâni. Interpretul lui Charles este actorul Ted Danson, care face un rol foarte bun. Este un film despre bătrânețe care mi-a adus aminte ce vârstă am și eu. Căminul de bătrâni nu este cu decrepiți, se face teatru, Shakespeare, activități artistice, este și un comitet al celor care populează căminul, deci americanii sunt organizați și la bătrânețe.

Serialul este simpatic și nostalgic trist.