Conversație la Princeton de Mario Vargas Llosa

Mario Vargas Llosa este unul dintre cei mai importanți scriitori sud americani. Pentru opera sa a fost distins cu Premiul Nobel pentru Literatură în 2010. 

Primul meu contact cu literar cu Mario Vargas Llosa a fost romanul Războiul de 100 de ani. A fost un roman dificil, sau prost tradus.

Apoi recent am citit romanul Vremuri grele, un roman realist despre evenimente din zona Caraibelor. 

Cartea Conversație la Princeton a fost inițiată de profesorul Ruben Gallo și este rezultatul unui seminar făcut la Princeton, unde Mario Vargas Llosa a fost profesor invitat și cu studenții la un program de master care analizează opera lui Llosa. 

S-a discutat despre jurnalism și literatură. Llosa a început studiile universitare în Peru în timpul dictaturii. În acea vreme, anii 50 majoritatea statelor latino americane erau dominate de dictatori. Singurele țări democratice erau Chile, care a trecut ulterior prin dictatura lui Pinochet și Venezuela care acum este la mâna unui dictator comunist Maduro. Nu mai vorbim de Cuba care este singura țară comunistă rămasă în zona latino americană.

Este interesant că Llosa a debutat ca jurnalist și activa într-un partid comunist minuscul extrem de îndoctrinat. Evoluția politică a lui Llosa a fost pentru democrație, s-a lămurit cu comunismul văzând situația din Cuba, care a evoluat de la o revoluție democratică spre un comunism care a distrus Cuba. Pentru asta toți stângiștii îl detestă, spre deosebire de Marquez care a cochetat cu Castro. Lloas a încercat să devină președintele al Perului, dar tentativa sa a fost nereușită, fiind învins de un peruan de origine japoneză, Fujimori. Care a fost în final o catastrofă pentru Peru. Llosa prezintă situația din Ameruca Latină unde epoca dictatorilor a apus și unde mai sunt doar țările eșuate Venezuela și Cuba!

Primul roman intrat în discuție este Conversație la Catedrală, primul roman important al lui Llosa. Este un roman despre dictatura din Peru din anii 50. După cum este analizat romanul poate fi caracterizat ca un roman corintic, cum categorisește  Nicolae Manolescu. Timpul aici este sfărâmat, nu există o cronologie. Sunt foarte interesat să văd ce impresie îmi face, pentru că l-am cumpărat!

Mai sunt analizate și romanele Peștele în apă care descrie experiența de candidat prezidențial în Peru în care realitatea se împletește cu ficțiunea. De asemenea este sub analiză și Sărbătoarea țapului privindu-l pe dictatorul Republicii Dominicane care a sfîrșit ucis de un atentat. Trujillo devenise popular și înfricoșător pentru dominicani, era adulat și temut, făcea ce voia cu femeile dominicane. Nu se fura în Republica Dominicană pentru că Trujillo declarase că acolo el este singurul care fură! Este interesant că și noi am avut un dictator în România în Ceaușescu, care a fost unanim detestat când a fost răsturnat, dar acum trezește nostalgii!

Finalul este dedicat terorismului musulman care a însângerat Franța.

Llosa este una din personalitățile lumii literare și politice fiind un apărător al democrației.

Am remarcat și la această carte probleme de traducere. Joyce Carol Oates, romancieră americană este declarată bărbat!