The Irishman

De mult nu am mai văzut așa reclamă făcută unui film, exclusiv pe internet.

Hollywood-ul are două legende din istoria scurtă și recentă a SUA, pe care le cultivă, westernul și filmele cu mafioți. Și au ieșit din acest din urmă gen și capodopeere, precum Nașul.

De ce această legendă, bazată pe ce realități?

Pentru că Statele Unite sunt o țară construită pe domnia legii, iar Mafia este contrariul și dușmanul ei. 

În Constituția americană se scrie că oamenii sunt liberi să-și caute fericirea. Emigranții italieni, cei veniți din Sicilia au înțeles altfel căutarea fericirii. Există un motiv serios care i-a împiedicat pe italieni să se contopească în melting potul american. Și aceasta a fost religia catolică, minoritară într-om țară dominată de reformați de toate felurile, anglicani, metodiști, presbiterieni, luterani. 

Au găsit parteneri de încălcarea legii altă minoritate, vorbitoare de engleză, că cea maternă o pierduseră și care împărțeau cu italienii același catolicism, adică irlandezii. Mai era încă o minoritate folosită de mob, cum îi zic americanii Mafiei, pentru că le trebuiau niște tipi deștepți care să le albească banii obșinuți ilegali și ăștia erau evreii, altă minoritate.

În povestea de 3 ore jumate realizată de Martin Scorsese se află un irlandez, The Irishman. Pentru că mafioții italieni îi foloseau pe irlandezi ca bătăuși și criminali, ucigași la ordin.

Culmea că irlandezul este interpretat în acest film tot de un actor italo American, Robert de Niro, unul din monștri sacri ai filmului american. De fapt Scorsese folosește mai toți marii actori italo americani. 

Frank Sheeran (Robert de Niro), un fost combatant american în Italia, care devenise camionagiu este abordat de un anume Russell Bufalino (Joe Pesci), un șef mafiot din Philadelphia.  Frank transporta carne de vită și cam fura. Este angajat de Bufalino pentru treburi murdare, să vopsească pereții, adică să execute diferiți tipi care deranjau Cosa Nostra mânjind cu singe pereții!

Filmul are de fapt în centrul poveștii pe șeful sindicatului camionagiilor Jimmi Hoffa (Al Pacino).  Hoffa, pe care-l credeam de origine italiană, de fapt era descedent pe linie paternă din olandezi!

Camionagii deveniseră extrem de importanți în economia americană postbelică pentru că transportau rapid tot felul de produse necesare. Așa că sindicatul acestora Brotherhood of Teamster devenise unul din cele mai puternice sindicate americane. Hoffa era însă un tip extrem de corupt și în afaceri cu mafioții cărora le dădea credite pentru afacerilelor legale, cazionouri de exemplu. Frank este recomandat de Bufalino lui Hoffa și Frank Sheeran devine omul de încredre al lui Hoffa.

Hoffa și afacerile lui, ca de altfel toți mafioții intră sub lupa lui Robert Kennedy și Hoffa intră la pușcărie. 

Mafioții erau foarte supărați pe Kennedy pentru că îl ajutaseră să câștige alegerile din 1960.

Hoffa scapă pentru ca a a finanțat campania lui Nixon. Însă devine foarte deranjant pentru mafioți și pentru acest lucru dispare. Filmul explică cum dispare Hoffa. 

Dispariția li rămâne nelămurită și tîrziu la începutul anilor 2000 Frank Sheeran este abordat de FBI să explice afacerea. El rămăsese singurul supraviețuitor dintre cei legați de mob, avocați, parteneri muriseră cu toții, ori împușcați, ori de moarte bună.

Îl vedem pe personajul lui Robert de Niro, în cărucior, neputincios, părăsit de familie, respins de fiicele sale.

Pentru că povestitorul din film este chiar de Niro. Este extraordinar cum poate De Niro să fie făcut mai tânăr de artiștii machiajului și apoi cum este el acum om de 76 de ani. 

Pentru că mai toți acești actori extraordinari sunt oameni trecuți bine de 70 de ani, dar încă în putere. 

Un film în care vedem niște recitaluri actoricești, în care Robert de Niro și Al Pacină joacă absolut extraordinar. 

Filmul deja a primit un 12 premii și merită văzut pentru actorii de mare calibru care demonstrează ce înseamnă școala de film de la Hollywwod.