Eveniment la Piteşti - Conferinţa lui Bădiliţă

În această după amiază de început de vară, 31 mai, 2017 la Biblioteca Judeţeană Argeş "Dinicu Golescu" am avut un oaspete excepţional. Şi nu mi-e jenă să folosesc comparative absolute. 

Cristian Bădiliţă şi Octavian Sachelarie

Cristian Bădiliţă este unul din savanţii umanişti de azi din România. Nu ştiu dacă este profesor pe undeva pe la noi, se pare că predă prin străinătate. Este un mare patrolog, şi biblist, un expert al istoriei religiilor, un traducător al Evangheliilor cât şi a Septuagintei. Dacă nu este profesor la noi, este o pierdere, conferinţele lui Cristian Bădiliţă sunt capodopere de retorică academică, pline de informaţii care parcă vin ca un tsunami peste auditori. Voi încerca să rezum această conferinţă care etalează o ştiinţă adâncă a culturii române şi europene, de o mare eleganţă a prezentării şi de o mare  bucurie a conferenţiarului de a-şi împărtăşi cunoaşterea cu ceilalţi.

Subiectul conferinţei a fost Jurnalul lui Mircea Eliade Pagini regăsite 1959-1962. Ele au fost descoperite de domnul Bădiliţă în apartamentul lui Eliade din Charles Dullin la Paris. Jurnalul apare şi într-un moment aniversar, se împlinesc 110 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade. 

Dar Cristian Bădiliţă nu s-a rezumat doar la Eliade. În prolegomenele conferinţei ni s-a amintit că se împlinesc 160 de ani de la publicarea ediţiei princeps a poeziilor lui Baudelaire Fleurs du Mal şi 150 de ani de la moartea poetului. Poeziile lui Baudelaire cât şi procesul lui Baudelaire au făcut obiectul preocupărilor lui Bădiliţă. Aceste evenimente aniversare sunt celebrate în Franţa de autorităţi competente, lucru care nu se întâmplă la noi!

A amintit de volumele lui Vintilă Horia şi mi-a povestit cu prilejul autografului că este în posesia unui jurnal inedit al scriitorului pe care se străduieşte să-l publice.

Ocazia publicării jurnalului inedit al lui Eliade a fost şi de a ne reaminti de diaspora culturală excepţională de la Paris, care azi nu mai este decât o amintire. Relativ la Eliade a beneficiat de bunăvoinţa şi implicarea marelui cineast Paul Barbă Neagră care prin  intermediul soţiei i-a furnizat imagini inedite cât şi informaţii cu şi despre marii intelectuali români aflaţi la Paris. 

Pe mine mă leagă de subiectul conferinţei faptul că am locuit câtva timp pe Strada Mântuleasa,subiectul nuvelei eliadiene, că m-am bucurat de prietenia Conului Alecu Paleologu, care-şi amintea de perioada din timpul dinainte de război a lui Eliade, că unul din legatarii operei lui Eliade şi a altor intelectuali de excepţie de la Paris precum Stephane Loupasco este Basarab Nicolescu, cel mai strălucit elev al Liceului I. L. Caragiale, din Ploieşti al cărui alumn mă prenumăr şi eu, cunoscându-l din perioada studenţiei  bucureştene. 

Am mai avut ocazia să aflăm că naşul de cununie al lui Cristinel şi Mircea Eliade a fost Emil Cioran!

De fapt conferinţa lui Bădiliţă a fost un festin intelectual de care s-au bucurat puţinii auditori. Chiar am fost uimit să nu văd nişte doamne profesoare organizatoare a unui seminar Mircea Eliade. 

Oricum, domnul Octavian Sachelarie, directorul Bibliotecii ne-a oferit un eveniment cultural de excepţie, pe care am înţeles că se va relua şi la Teatrul Naţional din  Bucureşti, pentru că domnii Bădiliţă şi Ion Caramitru sunt prieteni şi au proiecte comune.

Legacy of Ashes de Tim Weiner

Anul acesta se împlinesc 70 de ani de când în vremea preşedintelui Truman a fost fondată Central Investigation Agency - CIA. Scopul acestei agenţii a fost de a obţine informaţii despre inamicul numărul 1 al lumii libere Uniunea Sovietică. CIA moşteneşte OSS  - Office of Strategic Service, agenţia de spionaj creată în vremea celui De-al Doilea Război Mondial după modelul Inteligence Service al Marii Britanii. 

Am căutat cartea pentru că unul din fondatori a fost in agent american care a aprovizionat cu arme  în România PNŢ pentru a realiza rezistenţa armată împotriva bolşevismului. Probabil că arme din acestea au ajuns în munţi în rezistenţa armată împotriva comunismului în România. 

Cartea lui Tim Weiner este extrem de critică la adresa CIA şi nu este recomandată de cei de la CIA.

Criticile se adresează la primele acţiuni de destabilizare a unor regimuri care au fost de stânga şi considerate ca primejdii pentru lumea liberă. Este vorba de răsturnarea regimului primului ministru Mossadegh din Iran şi de răsturnarea regimului de stânga din Guatemala din 1954. 

De asemenea autorul arată că toţi agenţii trimişi în Estul Europei, China, Coreea de Nord au fost capturaţi şi executaţi. O mare contribuţie la acest eşec l-au avut spionii sovietici britanici, în special Kim Philby. 

Oricum iniţiativa extraordinară a CIA a fost fondarea posturilor de radio Europa Liberă/ Radio Libertatea care transmitea ştiri reale de spre Europa de Est şi din URSS. De serviciile acestui post de radio am beneficiat şi eu de el, devenind dependent de el ca şi cei din familie mea, toţi erau fixaţi pe lungimile lui de undă. 

Autorul critică lipsa de acţiune a CIA şi SUA în perioada Revoluţiei Anticomuniste din Ungaria. Cred că aici a fost înţelegere ticăloasă dintre NATO- SUA şi URSS. Aşa că Revoluţia maghiară a fost înăbuşită cu mult sânge al patrioţilor.

Tot aşa de critic este şi de alte acţiuni ale CIA precum scandalurile care au dus la demisia lui Nixon. Cu toate că CIA a avertizat că războiul din Vietnam va fi pierdut, nici Johnson, nici Nixon nu au luat în seamă aceste avertismente. 

Este interesant că CIA a fost reformată în vremea preşedintelui Carter în vederea respectării drepturilor omului. Asta a condus la aprovizionarea cu materiale de propagandă privind dizidenţii, publicaţii samizdat în Europa de Est. Cred că acest lucru a declanşat mişcările fără precedent pentru drepturile omului în Europa de Est care au condus finalmente la prăbuşirea comunismului.

CIA a fost acuzată de autorităţile americane că nu a prevăzut revoluţia islamică a lui Khomeini în Iran, susţinând stabilitate regimului şahului. Este extrem de interesantă relatarea unui agent CIA din Teheran confruntat cu fanatici ai lui Khomeini în Teheran pe care i-a împuşcat şi a văzut în ochii lor fanatismul cu care ne  confruntăm azi. Este de neînţeles pentru noi occidentalii cum pot unii să fie pur şi simplu fanatizaţi de aiureli de acum 1400 de ani de la formarea religiei islamice.

Alt mare scandal a fost cel legat de răpirile din Liban a unor cetăţeni americani, care a condus la celebra afacere Iran contras pusă la cale de William Casey, şeful CIA din vremea lui Reagan, când s-a vândut armament Iranului pentru fonduri care finanţau pe contras care acţionau împotriva regimului de stânga din  Nicaragua şi care ar fi dus la eliberarea ostaticilor capturaţi în Liban.

CIA este acuzată că nu a putut prevedea momentul prăbuşirii comunismului. Aici este iar complicat, cred că a fost determinată de faptul că Gorbaciov a devenit şeful URSS şi nu a mai considerat necesară intervenţia URSS în Europa de Est. A mai contribuit şi sămânţa pusă de CIA în vremea lui Carter, de alegerea Papei Ioan Paul al II-lea, un polonez, de mişcarea poloneză Solidarnosc, de Carta 77 a lui Vaclav Havel.

La noi a fost nevoie de  victime şi martiri pentru că monstrul numit Ceauşescu a vrut înăbuşirea în sânge a protestelor şi îşi merită soarta!

Revenind la CIA după prăbuşirea comunismului ea se confruntă după 9/11, 2001 la pericolul islamismului radical. CIA este acuzată că nu a folosit agenţi nativi vorbitori de arabă, persană care să înţeleagă inamicul care încearcă să distrugă societatea occidentală.

Să sperăm că  CIA a înţeles aceste provocări şi că este capabilă să prevină şi să distrugă tentativele de producere a haosului în lumea liberă!

Cartea este interesantă oricum pentru că aminteşte de liderii acestei organizaţii care a încercat să apere valorile occidentale!

Scena muzicală piteşteană: Tetraflutes

În această seară de 26 mai 2017 am avut plăcerea să urmărim un program complex prezentat de 4 artiste venite din Elveţia. Este vorba de ansamblul de flaute Tetraflutes compus din Eliane Willinger, Rozalia Agadjanian, Eliane Locher, Tanjia Muller.

A fost un spectacol de muzică şi lumină, muzica artistelor fiind însoţită de filmări.  Titlul spectacolului a fost Requiem des glaciers fiind o muzică nouă, contemporană, mai dificilă dar interpretată la flaut fiind mai uşor de receptat de melomani.

Am urmărit imagini şi filmări despre gheţarii elveţieni, dar şi despre cum se prăbuşesc bucăţi din banchiza de la Poli. Pentru că este trist ce se întâmplă cu gheţarii din Alpi, am fost martorul topirii celui din Austria de la cel mai înalt vârf din această ţară, Grossglockner. Surpriza a mai fost că efectul de miraj în nesfârşitul alb ai vedenii şi vezi cămile în deşert!

Programul muzical a debutat cu Allegro din Mica Serenadă a lui Mozart. Normal! Geniul muzical s-a născut la Salzburg sub piscurile alpine.

A urmat un program de muzică contemporană scrisă de autori germanofoni dedicată gheţurilor, Joseph Lauber, Dorothea Hofmannm Andreas Zurbriggen (nume care aminteşte de un celebru schior elveţian!) de un compozitor francofon, Eugene Bozza, de un japonez, Rentaro Taki, dar şi de compozitoarea româna Andreea Rotaru care a scris piesa Il pianto del Ghiaccio. Compozitoarea a fost prezentă la acest spectacol şi a fost invitată de artiste pe scenă.

A fost un spectacol interesant şi incitant!

Artistele şi compozitoarea Andreea Rotaru

P.S. La debutul spectacolul managerul Jean Dumitraşcu mi-a făcut plăcuta surpriză. Mi-a oferit o diplomă cu ocazia a 10 ani de Filarmonica Piteşti! Nu-mi văd niciun merit, am o ureche muzicală mediocră, dar vin cu mare plăcere la toate spectacolele Filarmonicii. De fapt diploma onorează pe melomanii piteşteni!

Este adevărat că mai consemnez pe blog spectacolele Filarmonicii Piteşti care le urmăreşte cu plăcere fosta mea colegă de liceu Mihaela P., trăitoare la Paris. 

Pentru asta are de ce se mândri Jean Dumitraşcu, că o pariziană urmăreşte cu interes viaţa culturală dintr-un oraş provincial românesc! 

Scena muzicală piteşteană: 10 ani de Filarmonica la Piteşti

Astă seară 25 mai 2017 la Filarmonica Piteşti a avut loc concertul festiv cu prilejul aniversării a 10 ani de funcţionare a acestei instituţii. 

Tiberiu Oprea

După mine această instituţie este cel mai important eveniment cultural care s-a întâmplat după Revoluţia din Decembrie 1989. Era instituţia culturală de prestigiu care lipsea acestui oraş important industrial. Prin eforturile administraţiei locale şi a unor entuziaşti acest proiect a fost pus pe picioare. Meritele revin în primul lui Jean Dumitraşcu şi a tânărului profesor de muzică şi ulterior dirijorul Filarmonicii Piteşti, Tiberiu Oprea. 

Orchestra Filarmonicii Piteşti

Aşa că în concertul de azi orchestra a fost condusă din nou deTiberiu Oprea. 

S-au dat nişte diplome pentru meritele în funcţionarea acestei instituţii pentru principalii factori ai acestei instituţii dar şi pentru oamenii din spatele scenei care fac lucrurile să funcţioneze. 

 

Jean Dumitraşcu

Concertul a cuprins piese de mare popularitate. A debutat cu celebru Marş Radetzky a lui Johann Strauss, au urmat Cavaleria uşoară a lui Suppe, piese de Johann Strauss, Uvertura la Liliacul a lui Strauss fiul, Dansul Ungar al lui Brahms, Uvertura la Forţa Destinului a lui Verdi şi alte piese de mare popularitate. 

Melomanii piteşteni au aplaudat şi bătut din palme cu mare entuziasm. 

A fost o seară magică!

Urez Filarmonicii Piteşti viaţă lungă!

Dumnezeu s-a născut în exil de Vintilă Horia

Am terminat de citit capodopera lui Vintilă Horia: Dumnezeu s-a născut în exil. 

Inclusiv, am citit dosarul execuţiei acestui scriitor important de către autorităţile comuniste, eram în 1960 şi îmi amintesc ecouri ale acestui caz din presa vremii, aveam deja 11 ani şi citeam ziarul România Liberă la care era abonat tata. 

Acest roman este singura operă literară premiată cu un astfel de premiu prestigios oferit unui scriitor român, chiar dacă el a fost scris în franceză. Pentru că el este un roman românesc care cuprinde toate problemele pe care le întâmpină un scriitor român, un scriitor aflat în exil şi care, din păcate nu a mai apucat să vadă ţara de baştină, chiar dacă s-a stins în 1992 când era posibilă revenirea.

Este un roman despre un mare exilat, Ovidiu, care moare la Tomis pe meleagurile româneşti de mai târziu. Este de fapt un jurnal al exilului tomitan. Da problema principală a romanului este Dumnezeu unicul, Dumnezeu care se naşte chiar atunci în vremea lui Ovidiu.

Vintilă Horia face un fel de fuziune a preistoriei românilor cu evenimentul important care are loc în acea vreme în Palestina. Pentru că Ovidiu face o călătorie în munţii României, spre fabulosul Koganoion unde se află preoţii cultului lui Zamolxis, un alt zeu unic. De fapt Vintilă Horia sugerează că daco-geţii se închinau unui dumnezeu unic. 

Am citit pagini superbe despre sacrificiul Mântuitorului în Maestru şi Margareta a lui Bulgakov.

În cartea lui Vintilă Horia ni se redă povestea naşterii Mântuitorului la Betlehem, mărturisită de medicul grec Theodor, de aceeaşi frumuseţe şi mare respiraţie. Iar în poveste apare pe lângă cei trei magi şi un preot dac al lui Zamolxis. 

Este de asemenea povestea formării viitorului popor român prin căsătoria dintre legionari romani fugari şi fete dace. De altfel important personaj este slujnica lui Ovidiu, Dochia, căsătorită în secret cu legionarul Honorius cu care pleacă pe tărâmurile dacice să pună bazele viitoarei naţii trăitoare în arealul carpatin şi al Câmpiei Dunării.

Ovidiu îi explică unui soldat roman despre dumnezeu care s-a născut în exil, prin fuga Mariei şi lui Iosif la Betlehem.

Este de fapt şi marea dramă a autorului, obligat şi el la exil şi să scrie în altă limbă decât a lui.

Este o carte frumoasă, care îndeamnă la meditaţie. 

Scena muzicală piteşteană: Muzică din filme

Orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de Tiberiu Oprea

Primul film sonor Jazz singer era un film muzical cu cântăreţul Al Johnson. De atunci muzica de film a devenit un gen şi compozitorii de muzică de film nişte artişti speciali. Nu este uşor să scrii muzică de film adecvată celor ce se întâmplă pe ecrane. Filmele de mare succes au avut şi coloane sonore speciale. În genere muzica de film accentuează dramatismul acţiunii, dar sunt şi filme muzicale în care coloana sonoră accentuează buna dispoziţie şi starea de bine. 

Aşa că aseară dirijorul Tiberiu Oprea împreună cu Orchestra Filarmonicii Piteşti ne-au propus piese din filme celebre şi musicaluri împreună cu mai mulţi artişti vocali. 

Am audiat Coloanele sonore din Superman Return de John Williams şi apoi tema muzicală a faimosului Titanic de James Horner. 

Soprana Bianca Ionescu ne-a interpretat Memory din muzicalul Cats de A. L Webber.

Bianca Ionescu

A urmat în interpretarea orchestrei faimoasa melodie a lui Chaplin This is my song. 

Pe scenă au urcat sopranele Mediana Vlad, Bianca Ionescu şi tenorii  Daniel Madia şi Bogdan Lupea. Pe acesta din  urmă l-am mai văzut la spectacolul Cei trei tenori al Operetei bucureştene şi mi-a lăsat o bună impresie.

Bogdan Lupea, Median Vlad, Tiberiu Oprea, Bianca Ionescu şi Daniel Madia

Artiştii vocali acompaniaţi de orchestra condusă de Tiberiu Oprea au interpretat piese din filmul Evita cu muzică de  A. L. Webber. 

A urmat apoi tema muzicală a filmului Gladiator de Hans Zimmer.

Am urmărit apoi recitalul de trompetă din Parla piu piano de Nino Rota din filmul Naşul.

Mediana Vlad însoţită de Bogdan Lupea au interpretat piese din faimosul muzical Sound of Music de Richard Rodgers. 

Bogdan Lupea, Median Vlad

Am urmărit cu plăcere pachetul de suflători în 76 Trombones din Music Man.

Daniel Madia şi Bogdan Lupea au susţinut partea vocală din Belle de  Notre Dame de Paris de Riccardo Cocciante.

Mediana Vlad a interpretat I could have danced din My Fair Lady de Frederick Loewe. 

Am ascultat-o pe oboista Cristina Cincan interpretând Oboiul lui Gabriel din The Mission de Ennio Morricone. 

Bogdan Lupea a interpretat cu ardoare Mexico din Cântăreţul mexican de Franci Lopez.

Bogdan Lupea 

Orchestra ne-a mai interpretat şi tema muzicală a filmului Piraţii din Caraiabe. 

Iar în final am ascultat o suită din West Side Story a lui L. Bernstein cu Median Vlad şi cu Bogdan Lupea. 

Lupea şi Vlad

A ieşit o seară reuşit în care publicul a aplaudat, a acompaniat din palme pe muzicieni şi s-a simţit bine.

Primul pescuit la baltă în 2017

Ca de obicei cel care ne mobilizează a fost Ilie P. Aşa că a descoperit o baltă şi a plecat ieri luni la baltă cu vecinii Ghiţă şoferu’ şi Nicu. Mp asigura că vremea va fi frumoasă. Eu cu Mitică O. am plecat azi dimineaţa. 

Picioarele lui Ilie

Era clar că Ilie era optimist. Noaptea plouase în Piteşti. Dimineaţa era noros. Am plecat spre Slatina ca să ajungem la Cherleştii din Deal, care era în apropiere. 

Nicu

GPS-ul lui Mitică ne-a fentat, ne-a trimis aiurea şi am avut noroc cu un slătinean care ne-a îndrumat. Am ajuns ca orbeţii şi am dat de baltă, care era aproape de drumul spre Vâlcea. 

Mitică

Balta era frumoasă, nu prea mare, dar plouase şi era cam noroi. 

Băieţii erau veseli, lucraseră aseară şi Ghiţă, normal era un pic obosit şi s-a culcat. Aşa-i cu şoferii când sunt pasageri, că Ilie era pilotul de curse!

Prinseseră peşti Nicu şi Ghiţă, Ilie a admirat peisajul se pare? Totuşi dimineaţa a venit şi rândul lui Ilie care a scos câţiva caraşi mai impozanţi. 

Eu am fost cam nenorocos, am luat 4 peşti, 2 cărăşei, un caras adevărat la un sfert de chil şi un mic teno. Cam atît la 30 de lei taxa!  Ilie îmi spunea că cineva luase un şalău de 4 kile, astea-s poveştile pescăreşti!

Lişiţe

Am trecut prin toate vremurile nori, ploaie uşoară, apoi soare şi frumos. Şi atunci peştii nu au mai tras!

Când am plecat pe la 5 spre Piteşti se vedeau nori negri şi a înnceput o ploaie torenţială, care s-a oprit când Mitică m-a livrat acasă! 

Dar ne-am simţit bine în natură, am băut bere şi mi-am înroşit urechile!

Dar cum spunea înţeleptul Mitică, când mergi la pescuit faci în primul rând sport, nu prinzi peşti că-s acoperiţi de apă! 

Dar ne-am simţit bine în natură, am băut bere şi mi-am înroşit urechile!

Dar cum spunea înţeleptul Mitică, când mergi la pescuit faci în primul rând sport, nu prinzi peşti că-s acoperiţi de apă! 

The nearest exit de Olen Steinhauer

Citind acest roman mi-am dat seama că nu am respectat ordinea privind aceste romane. Sunt trei, iar primul din serie este The Tourist, cel care ar fi inspirat filmul avându-i pe Angelina Jolie şi pe Johnny Depp în rolurile principale. Dar încep să mă îndoiesc. Pentru că sunt puţine lucruri care ar putea avea legătură cu această serie de romane, mai sigur fiind un film franţuzesc care se baza pe aceleaşi premize ale filmului.

Acest roman îşi ia numele de la avertismentul dat în avion când în caz de urgenţă să foloseşti cea mai apropiată ieşire.

Romanul îl are în prim plan pe Milo Weaver. El a făcut parte din această agenţie foarte secretă a CIA numită Departamentul de Turism cu sediul la New York.  Aceşti agenţi sunt extrem de mobili şi execute sarcini de obţinere de date secrete, dar şi asasinarea unor adversari.

Romanul începe în Budapesta unde un tânăr jurnalist primeşte o scrisoare care apare a conţine revelaţii secrete, dar în apartament găseşte un tânăr blond. Acesta îl imobilizează îi confiscă scrisoarea şi îl aruncă pe fereastră. Jurnalistul supravieţuieşte după ce iese din comă dispare. După un timp apare acelaşi tip blond sub numele Milo Weaver care îl caută interogând pe frumoasa prietenă unguroaică. De fapt o parte din roman se petrece în Budapesta şi am citit cu plăcere pentru că am recunoscut oraşul şi atmosfera budapestană, clădirile importante habsburgice şi atmosfera relaxată. Budapesta mai este avantajată de poziţia ei unică, singura capitală europeană situată pe un mare fluviu cum este Dunărea.

Milo este repus în acţiune de noul şef al Departamentului de Turism şi organizează un jaf la o galerie de artă din Elveţia pentru procura bani pentru departament. După această misiune este trimis în Germania să asasineze o fetiţă de 15 ani Adriana Stănescu. Steinhauer este generos cu noi românii, apare şi o moldoveancă din Basarabia, fiica unui şofer de taxi emigrat în Germania. Milo Weaver este căsătorit cu Tina şi au o fetiţă Stephanie. Aşa că este în faţa unei mari provocări, să ucidă un copil ca al său. Aşa că aranjează cu Ievgeny Primakov, tatăl său, şef de agenţie de spionaj la ONU, ca după ce o răpeşte pe fetiţă să i-o dea în custodie lui într-o parcare subterană. Toate astea ca să pară că a executat misiunea.  Fetiţa evadează dintr-o cabană în Franţa anunţă autorităţile şi o agentă vine să o recupereze. Maşina acesteia suferă un accident în care agenta îşi rupe gâtul iar fetiţa este găsită în apropiere şi ea ucisă cu gâtul rupt. 

Evenimentul apare pe toate televiziunile şi Erika Schwarz, şefă dintr-un departament al securităţii germane se implică în afacere şi află de la unchiul ei, Mihai Stănescu despre biografie fetiţei. Ea a fost selecţionată pentru modeling în Germania din Republica Moldova. De fapt este violată şi băgată într-un bordel pentru pedofili. Este salvată de unchiul ei care trăia mai demult în Germania şi-şi cedează afacerea cu brutăria ca să o scoată din bordel. Ulterior îi aduce pe tatăl ei, Andrei în Germania unde devine taximetrist, iar Adriana urmează şcoala ca un copil obişnuit fără ca tatăl ei să-i ştie povestea.

Erika dă ordin şi Milo Weaver este capturat de la Varşovia, fiind turnat de un sârb care participase la jaful din Elveţia. Motivul sârbului, tocmai SUA recunoaşte independenţa Kosovo!

Milo este adus în Germania la casa ei pentru interogaţii. Este torturat şi spune doar să discute cu şeful ei Warthmuller. Warthmuller recunoaşte că a fost şantajat cu poze cu Adriana Stănescu şi aşa a cerut CIA să o omoare pe Adriana. De fapt toată această chestie ticăloasă a fost pusă la cale de CIA, care prin şantajul lui Werthmuller spera să reseteze relaţiile cu spionajul german care erau foarte proaste.

Ordinul l-a dat un senator Irwin, care răspundea de CIA şi care pusese la cale o porcărie în Sudan, care adus la moarte fiului lui Xi Jhu, şef al spionajului chinez.

Milo detectează prezenţa unui spion chinez în anturajul senatorului Irwin. Este capturat spionul, dar prea târziu pentru că Xi Jhu declanşează răzbunarea împotriva Departamentului de  Turism şi agenţii încep să se omoare între ei. Unul dintre aceştia este chiar cel care o omorâse pe Adriana şi Milo, care-i este dator lui Erika voia predarea acestui asasin.

În schimb o ajută să-l facă praf pe Werthmuller, plasându-i acestuia tablourile furate din Elveţia şi este anunţată poliţia şi televiziunile. 

Xi Jhu îl manipulează pe Andrei Stănescu şi acesta ajunge în SUA la New York şi-l împuşcă pe Milo Weaver. Glonţul îi străpunge stomacul şi Weaver supravieţuieşte!

Final! Dar continuarea poveştii este în romanul ulterior An American Spy pe care l-am citit deja!

PS Ştiu că unii îmi reproşează faptul că citesc cărţi de spionaj, poliţiste, thriller. Autorii aceştia ştiu să scrie, conduc bine acţiunea, sunt documentaţi şi asta mă face să le citesc cu plăcere. Se confirmă pentru că Steinhauer are mai multe cărţi, scenarii de filme de succes! 

Scena muzicală piteşteană: Turneul Stradivarius la 10 ani

A început Turneul Internaţional Stradivarius al lui Alexandru Tomescu. Primul concert a avut loc ieri la Braşov şi azi am avut plăcerea şi onoarea să-l audiem la noi, la Filarmonica Piteşti.

Dar maestrul Tomescu nu este singur, în acest turneu este însoţit de pianista Sânziana Mircea şi de bandoneonistul Omar Massa.

În acest turneu aniversar Tomescu s-a focalizat pe muzică din arealul spaniol care este întins pe continentul european dar şi pe cel american.

Astfel în prima parte a concertului violonistul Alexandru Tomescu acompaniat de pianista Sânziana Mircea au interpretat muzică din repertoriul spaniol de imspiraţie populară Granados, De Falla şi Albeniz în aranjamentele pentru vioară ale lui Fritz Kraisler. 

Apoi Tomescu a interpretat, acompaniat de Sânziana Mircea compoziţii de Pablo de Sarasate, un virtuoz al viorii.

Alexandru Tomescu şi şi Sânziana Mircea

În partea a doua a concertului a venit pe scenă şi bandoneonistul Omar Massa pentru a interpreta replica lui Astor Piazzola la Anotimpurile lui Vivaldi, Anotimpurile la Buenos Aires - Quatro Estaciones Portenos.

Alexandru Tomescu şi Omar Massa

 A ieşit o interpretare deosebită care a încântat publicul!

Alexandru Tomescu , Sânziana Mircea şi Omar Massa

În final am discutat cu Sânziana Mircea care a promis să revină la Piteşti în ipostază solistică.

Selfie cu Sânziana Mircea

Scena muzicală piteşteană: Seară de jazz cu Sorin Zlat Quintet

Sorin Zlat Quintet

În această seară am avut o plăcută surpriză urmărind o trupă de jazz de foarte bună calitate. legătura mea cu jazzul este veche. 

Prin anii 80 eram un spectator al Festivalului de Jazz de la Sibiu, pentru că aveam acolo pe mătuşa Marina, pe vărul Mircea şi mai ales pe viitoarea lui soţie Maria, care ne băga la concerte. Cu altă ocazie am ajuns la New York şi prietenul Valeriu mi-a oferit o seară de jazz completă, de la jazz bebop la blues în Grenwich Village.

Sorin Zlat Jr.

Aşa că urmăresc cu mare plăcere concertele de jazz.

În această seară oaspeţii noştri au fost artiştii din Quintetul Sorin Zlat. Această trupă este formată din pianistul Sorin Zlat Jr., saxofonistul Răzvan Milea, basistul Răzvan Cojanu, percuţionistul Claudiu "Naşu" Purcariu şi vocalista Mihaela Alexa.

Cătălin Milea

Artiştii au debutat cu melodii cunoscute şi fiecare a avut improvizaţii pornind de la tema principală. M-au impresionat plăcut solourile de jazz ale lui Cătălin Milea la saxofon tenor şi alto, care transmiteau un aer melancolic şi nostalgic. 

Mihaela Alexa

De asemenea pianul lui Sorin Zlat Jr. a avut partea lui de ritm şi dezvoltarea a temei. Basul lui Răzvan Cojanu a menţinut ritmul, dar cel mai ritmat interpret a fost percuţionistul Claudiu "Naşu" Purcariu. 

Răzvan Cojanu

Vocalista Mihaela Alexa a susţinut partea vocal a standardelor ca şi prelucrarea lui Sorin Zlat Jr a melodiei celebre a Mariei Tănase, Cine iubeşte şi lasă.  

Claudiu "Naşu" Purcariu

Melomanii piteşteni au fost prinşi în mrejele ritmurilor de jazz, au aplaudat şi au acompaniat cu bătăi din palme melodiile.

A fost o seară plăcută plină de nostalgie!