Aseară 1 iulie Cinema Trivale a inugurat un program cultural,
retransmiterea unei opere la cinema.
Opera transmisă
în direct a fost Carmen pusă în scenă la sala Coliseum din Londra.
Avantajul vizionă rii la cinema este calitatea excepţională a sunetului, parcă
te-ai afla în mijlocul orchestrei.
Ce ar aş vrea să spun
despre punerea în scenă. M-a impresionat pregătirea pregătirea fizică a
actorilor şi cântăreţilor, care mi-a amintit de Visul unei nopţi de vară a lui Peter Brook văzută de mine pe la
începutul anilor 70 la Opera Română unde actorii erau parcă veniţi de la
circ!
Calităţile muzicale
ale cânăreţilor este în afara oricărei discuţii, în rolul lui Carmen soprana
Justina Gringyte cu o voce bună, dar blondă şi cu ochi exoftalmici, foarte
englezoaică, dar şi cu un corp perfect pentru rolul ţigăncii care trezea atâtea
pasiuni. În rolul lui don Jose tenorul Eric Cutler, un brunet masiv şi bărbos,
iar baritonul Leigh Melrose în rolul toreadorului Escamillo, alte două voci
foarte bune.
Ce a fost interesant
este că s-a cântat în limba engleză şi montarea lui Calixto Bieito mi-a
apărut ca fiind un fel de muzical precum cele celebre ale lui Andrew Lloyd
Weber. De fapt toată echipa care s-a implicat în punerea în scenă a operei
provenea din arealul iberic. am remarcat şi pronunţia deosebită a numelui
eroinei operei Carmen, nu se accentuează pe în prima vocale ci pe e din vocala
finală. De fapt eu am văzut în 2003 la Aix en Provence în săptămâna din iunie
numită Musique dans la rue punerea în
scenă în registru comic a operei lui Bizet numită Carmaine, tot cu accentul pe
ultima vocală.
Şi punerea în scenă a
fost actualizată o Spanie de prin anii 80 cu nişte Merzane cam rablagite şi
anacronice cum a apărut Pongo din Germania la începutul anului 1990.
Muzica a fost
dinamică bine condusă de sir Richard Armstrong, corul a susţinut excelent
soliştii şi m-am bucurat că am urmărit acest spectacol.
Vă ofer şi un pic din aria toreadorului:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu