Soliman Magnificul |
Opiniile acestea sunt
prilejuite de excelentul dosar din Dilema
veche, TURCII!
Din cele trei imperii
care au pus o amprentă pe români, unul a dispărut, iar celelalte două ne sunt
vecine prin Marea Neagră.
Ultima ciocnire
armată cu turcii s-a petrecut cu 133 de ani în urmă în Războiul de Independenţă
din 1877-1878. Nu se pune Primul Război Mondial, unde turcii au ales
greşit!
De atunci relaţiile
cu foştii stăpâni ai principatelor româneşti, extra şi intracarpatice au
evoluat într-un sens pozitiv. Nu degeaba Ceauşescu folosea formula: Relaţiile de prietenie de veacuri
româno - turce!!??
De altfel, suntem,
dintre foştii supuşi, cea mai importantă ţară numeric şi teritorial şi de
obicei avem interese comune în această zonă geopolitică.
Pe de altă parte este
o realitate că am făcut parte din Imperiul Otoman aproape 500 de ani şi asta se
vede şi azi. Că istoriile şi isteriile noastre patriotice încearcă şi au
încercat să acrediteze altfel şi asta este adevărat!
Că eram teritorii ale
imperiului, este dovedit de pierderea Olteniei, pe o perioadă limitată în
secolul al XVIII-lea, acapararea Bucovinei în 1775 de către Imperiul
Habsburgic, şi apoi în 1812 a Basarabiei de către Imperiul Rus nu fac decât să
confirme acest fapt istoric.
Că situaţia românilor dunăreni şi a populaţiei
transilvane a fost diferită de a celorlalţi supuşi ai otomanilor este şi asta
adevărat. Pe acest teritoriu nu s-au construit moschei, ca la sârbi, sau la
bulgari sau ca la semeţii greci!
Principii români şi transilvani (unguri!)
aveau un regim de autonomie, făceau politici interne şi externe (astea
câteodată!) diferite!
Doar în perioada fanariotă a secolului XVIII-lea,
domnitorii au devenit bey, adică
administratori fanarioţi greci, străini de ţările române.
Amprenta cea mai
puternică a turcilor ne-a rămas în limbă şi mai ales în obişnuinţele culinare.
Avem musafiri, geamuri şi bacşiş! Ciorba noastră naţională, chiftelele şi mai
ales micii, autohtonizaţi din kebabul turcesc de la Stambul se trag.
Uite că şi noi le-am
oferit ceva! Când Ataturk a decis trecerea la alfabetul latin al limbii turce,
aceştia au împrumutat ş-ul, pentru paşa!
Dar uite că sunt touşi nişte subtilităţi!
Atunci când spuneam unui prieten turc venit la Institut în
vizită şi plimbându-l pe la Castelul de la Poenari al lui Ţepeş, el îmi
sublinia că ăia traşi în ţeapă de teribilului domnitor erau otomani, ei cei de
azi sunt turci!
Şi un articol din
prestigiosul New York Review
of Books documenta că
alegerea denumirii turc a fost opţiunea lui Mustafa Kemal pentru a-şi denumi
poporul, denumire care era cam populară şi peiorativă.
Am făcut în 2002 o
călătorie în Turcia la mare la Kuşadasi care mi-a prilejuit să văd nişte situri
arheologice de o mare valoare ale Greciei antice, unii spun că-s mai bine
păstrate ca în Grecia propriu zisă.
Am văzut Troia, am
fost la Priene şi fabulosul Milet, foste porturi, azi departe de mare, din cauza
râului Meandros, meandrele din râuri şi din suflet! Am fost la Templul lui Apollo de la Didyma şi am vizitat
ruinele oraşului Efes, odată capitală a Asiei romane, unde a predicat
Apostolul Paul, nu Pavel! Noi trebui să folosim forma latinizantă, câţi mai au
prenume Pavel, doar numele de familie, care vine din tradiţie, mai
supravieţuieşte.
Cea mai interesantă
vizită a fost la Istanbul, fostul Constantinopole, sau şi mai veche Cetatea
Bizanţului.
Cred că pentru orice
român este necesar un drum la Ţarigrad, unde domnii pupau papucul sultanului,
unde se găseşte presupusa spadă a lui Ştefan, care certifică războaiele cu
otomanii, care au adus un strop de apreciere a puternicilor sultani şi vizirii
otomani pentru vitejia ghiaurilor din nordul Dunării. Am văzut şi tezaurul, haznaua,
oare cum s-a degradat înţelesul acestui nume la noi românii?
Aici la Istanbul se
află arhive cu documente extrem de preţioase pentru noi românii, dar care pot
schimba şi optica faţă de anumite evenimente, care să ne mai pondereze avântul
patriotic!
Aici poţi vedea
impresionanta Agia Sofia, cea mai mare biserică creştină a antichităţii târzii,
care a devenit prototipul moscheilor otomane, şi nu numai!
Am admirat de pe
terasa palatului Topkapi Bosforul şi culoarea mării, turcoaz! Se amestecă apa
verde a Mării Negre cu cea albastră a Mediteranei (Marmara!) şi rezultă
culoarea aceea neasemuită, care se mai vede doar prin mările sudului!
Aşa că vă invit pe
toţi să vizitaţi Turcia, să-i vedeţi cum sunt acasă, atunci erau foarte europeni
la îmbrăcăminte, doar la ţară păreau mai conservatori.
Iar dacă nu ajungeţi
la Istanbul, aveţi ocazia să adăstaţi şi să vă bucuraţi papilele şi cerul gurii
cu delicii otomane la Divan în Bucureştiul vechi, spre Hanul lui
Manuc!
Ca de obicei, nicio legatura cu subiectul acestei postari.
RăspundețiȘtergereNenea Joe, ce parere ai despre lipsa primului ministru al Romaniei? Sau ce parere ai despre vice-prim-ministrul Romaniei care spune: Nu stiu unde este V.Ponta, probabil intr-o vizita oficiala...
Nene, unde ne gasim? Primul ministru dispare asa, ca o oarecare curva dupa ce e prinsa cu amantul la hotel? Si iarasi o vorba a vice-prim-ministrului: Nu stim cine este curva. Mai precis, cine pe cine tradeaza...
Nu ma mai semnez, da' stii tu cine sunt...
Păi nene Anonymus de ce nu comentezi cealaltă postare?
ȘtergereAcolo este cu Ponta, aici este cum se bat turcii în gura ta!
http://joenegut.blogspot.ro/2014/01/vizita-doamnei-nuland-o-mare-dezamagire.html
Oi fi nea Nicu? Ăla din prietenia de veacuri cu turcii!
Cand vorbiti de curva va referiti la cineva anume ? m
ȘtergereJ, este Hagia Sophia nu Agia. Nu e cazul de 'Arry 'iggins aici. Agia era sediul unui agiu, ofiter de politie. Biserica este (foarte frumos si foarte classic) inchinata Intelepciunii Divine (Hagia - Sfant. Sophia - Intelepciune, ratiune). De aici si sofism, care uste un termen poziiv ca si curentul filozofic respectiv
RăspundețiȘtergereAm transcris fonetic greşit Aghia Sofia - la greci haşul este aspirat.
ȘtergereHagiu vine din turcă haci apud DEX online care vine tot din greacă, dar cu haşul pronunţat de această dată în limba română ca şi turcescul originar!
Agia vine într-adevăr de la agă - prefect de poliţie
mi amintiti de un caz concret....ha ha ha (nu am diacritice)
RăspundețiȘtergereNU am fost parte integranta a Imperiului Otoman. Am vost in relatie de vasalitate. Perioda cea mai neagra este cea a domniilor fanariote - 1716-1821 - fara domni pamanteni, perioada pe care ati putea sa o includeti partial in zicerea dvs. gresita istoric. Intre tarile romane si Poarta Otomana existau capitulatii. Evenimentele descrise sunt din epoca fanariota si acolo sunt incalcari grave ale capitulatiilor. Daca Oltenia a scapat repede, celelalte doua parti importante ale Romaniei au ramas multa perioada in afara granitelor, Iar unele parti mai sunt, inca ....
RăspundețiȘtergereIn ceea ce priveste Basarabia, "bucuria' ne-a facut-o "sora" noastra de "ginta latina", Franta. Napoleon a vrut sa ii faca un hatar lui Alexandru I si a obligat Turcia (Poarta Otomana) sa nu mai respecte capitulatiile in care se prevedea ca nu poate, ca putere suzerana, sa cedeze parti din tarile romane (asa cum nu aveau voie sa construiasca moschee - si ele nu au fost construite, exceptand cele construite in cateva raiale.
Cu capitulaţiile ne-am lămurit sunt falsuri create de boierii patrioţi în secolul XIX.
ȘtergereAm fost parte a imperiului Otoman, am fost cu ambii domni la 1683 la asediul Vienei, şi scutiţi pe doi ani de haraci.
Gata cu patriotismele de doi bani!
Am avut un statut special în Imperiul Otoman dar eram supuşi lor şi când aveau vreun interes se făceau războaie pe aici cu Austria şi Rusia, cu ocupaţii şi jafuri.
Culmea că au fost mărinimoşi în multe situaţii, au adus fanarioţii când pământenii au trădat, calitate naţională cu tradiţie la români!
Acum situaţia este alta şi Turcia are o bună relaţie politică şi economică cu noi şi trecutul glorios al nostru dă satisfacţie doar unor patrioţi în care istoria este făcută din victorii, d'aia am fost sub ei atâta timp!