Adevărul scrie de
spre beneficiile materiale ale scriitorilor români. Şi foloseşte nişte evaluări
făcute de Forbes România.
Am o vechime de
cititor de aproximativ 57 de ani!
Primul roman citit
integral a fost Cei trei Muşchetari
a lui Alexandre Dumas Tatăl (Père).
Cărţile copilărie
mele sunt şi ale altor intelectuali umanişti şi de tot felul. La început
dominau Fraţii Grimm, Andersen, Ion Creangă. Apoi am citit cu pasiune romanele
lui Jules Verne, ale lui Dumas, Victor Hugo şi a urmat logic, SF! Am citit SF
românesc şi străin, Asimov era însă exclus, l-am citit mult mai târziu. În
adolescenţă m-a pasionat literatura clasică românească, am citit şi Eminescu,
îmi plăcea proza, pe urmă la maturitate mi-a picat în mână jurnalistica
eminesciană. Am rămas fanul lui Caragiale, liceul mei îi purta numele şi-l
frecventase. Niciunul din aceşti scriitori români n-au trăit din scris.
Primul scriitor profesionist
a fost Rebreanu şi apoi, probabil, Camil Petrescu.
Mihai Sadoveanu, care
s-a dat cu comuniştii, era cel mai greţos exemplu de ciocoi literar, nu s-a
limitat la Mitrea Cocor, făcea bani
din orice, şi trăia ca boierii, când comilitonii înfundau puşcăria.
Scriitorii
obsedantului deceniu erau bine remuneraţi pentru faptul că scriau pentru
realismul socialist.
Cred că scriitorii
care au făcut bani mulţi din scris în România au fost Marin Preda, Augustin
Buzura şi ...Adrian Păunescu. Este probabil singurul poet care se vinde în
tiraje de masă pentru poezia sa patriotică.
Un caz special a fost
Petru Popescu cu romanele sale din perioada anilor 70-75. Era scriitorul
tinerilor, scria bine şi fascina pe tinerii din vremea aceea. Agopian încearcă
o diversiune cu Preda care s-a ofticat de banii lui Petru P. Cărţile lui Preda
încercau să ţină loc de istorie adevărată, nu de cea minţită de comunismul
românesc.
Ce se vinde bine
acum?
Se vând bine
traducerile. Cred că dintre străini se vinde foarte bine J. K. Rowling cu Harry Potter, un fel de Andersen
feminin contemporan, Tolkien cu Stăpânul
inelelor.
Dintre scriitorii
mari străini se vând bine Marquez, Llosa, sau Rushdie.
La intern s-au vândut
bine cărţile lui Cărtărescu, istoriile lui Djuvara şi Lucian Boia. În anii 90
au avut succes bubulii lui Pavel
Coruţ.
Tot în acea perioadă
de început au avut mare succes cărţile de memorii, Închisoarea noastră cea de
toate zilele a lui Ion Ioanid, Memoriile lui Argetoianu, ale lui I.G. Duca.
Şi la fel de bine se
vinde Liiceanu şi Pleşu. Cred că Liiceanu este scriitorul cel mai cu stil
dintre contemporani.
I-am citit câteva
cărţi aparţinând lui Cărtărescu. Le cred foarte reuşit sunt cărţile care se
inspiră din experienţe personale: De ce
iubim femeile, Frumoasele străine,
Jurnalele. Am citit şi Nostalgia, dar nu m-au prins tote
povestirile, mai ales cele care deraiază în fantastic. Am înţeles că la fel
este şi trilogia Orbitor.
Din răspunsurile date
la Adevărul cel mai onest este Manolescu şi el un scriitor de succes cu
reuşitele sale compuneri de critică literară.
Profesorul Manolescu
recunoaşte că nu din cărţi şi-a asigurat existenţa, ci din profesorat. Am
mărturia unei foste studente, preda la Franceză pe vremuri şi-şi invita
studenţii la o cafea,la Albina!
Iar cel mai ipocrit
este Cărtărescu! Parcă are impresia că nimeni nu i-a citit Jurnalele. Este
obsedat de salariul mic de cadru universitar, vânează burse, este obsedat de
drepturile de autor din traduceri, de bani luaţi din lecturi publice.
Este la fel precum
Sadoveanu!
Se trăieşte greu, exclusiv
din scris, nu este sistemul de best
seller în România, sau nu mai este cel de pe vremea lui Preda, sau Buzura!
Aşa că scriitorii
sunt şi jurnalişti, legaţi de sistemul editorial, profesori, sau cum este cazul
poetului Florin Iaru....părerişti la televizor!
Haida de'. Iarasi cu Preda ? realismul socialist este altceva decat La Noce sau La Strada. Unde e realismul la Preda ? La taranii fericiti ca fac cooperative? E mai rau decat ce l-au silit pe Calinescu sa faca in Bietul Ioanide (dar cel putin o face cu stil de meserias in literature). Daca vrei roman modern romanesc, intelligent, cognitiv si exact aproape matematic in analiza umanului mergi la Camil Petrescu. In rest Paunescu sa vinde pentru ca vrei-nu vrei este cal mai mare verisficator roman al ultimilor 50-60 de ani. Si, alaturi de Sorescu si Nichita Petrescu in grupul poetilor de valoare de dupa razboi. Si te rog: citeste-l pe Banulescu cu a lui Carte a Dicomesiei. Asta este realismul modern precum gasim la Aihmatov. Si sa nu uit, in traditia lui Matheu Caragiale il avem pe Fanus Neagu. Vrei sa stii de ce nu fac scriitori romani bani ? Pentru ca sunt slabi. Sriu prost si "interesant, cool", un syncretism de proasta calitate. De aia' Groapa sau Principele, blamate, plagiate etc se vindeau. Erau bune (nu s-au mai retiparit) si interesante, pline de viata si culoare. Astazi scriiori sunt numai baloane. Nu au nici macar bunul simt artistic al personajului din Ciuma lui Camus, cel cu amazoana in Bois de Boulonge. M
RăspundețiȘtergereMac, tu ai făcut o fixaţie cu Marin Preda, realist socialist!
ȘtergereDelirul lui a ţinut în loc de istorie a războiului!
Cel mai iubit dintre pământeni a povestit de era ticăloşilor din comunism!
Eu l-am recitit şi fără ezitare îţi spun că este un mare scriitor!
Iar Desăşurarea lui nu seamnă nici cu Setea lui Popovici, nici cu romanele ticăloase ale lui Petru Dumitriu, cu excepţia Cronică de familie, unde episodul cel mai mincinos l-a ecranizat Pinitile într-o vară de neuitat, cum împuşcau românii pe bulgari din motive de comitagii!
Cel mai jenant şi ticălos este însă Mitrea Cocor al lui Sadoveanu!
După 90 am citit un roman scris de Gabriela Adameşteanu, d'ăştia noi nu am curaj, prefer jurnalele lui Liiceanu şi anumite proze de Cărtărescu cum am şi scris!
da şi Bănulescu cu Cartea Milionarului face o proză de tip sud-american, cred că o am în bibliotecă!
ȘtergereDomnule M. Pe poetul Necuvintelor îl chema Nichita Stănescu. Petrescu era numele de familie al primei sale soții, dar nu cred că ați știut acest amănunt biografic, care v-ar fi putut scuza nepermisa confuzie. Aveți totuși dreptate cînd vă referiți la Adrian Păunescu. A fost într-adevăr cel mai bun versificator de după război. Dar să nu confundăm versificatorii cu poeții. VF
ȘtergereDragă VF, cred că amicul M a avut o sincopă de lapsus!
ȘtergereDar te-ai hotărât să aperi memoria celebrului nostru coleg de liceu şi-ţi mulţumesc pentru asta!
Asta cu Petrescu n-o ştiam!
Să ştii că am adăstat şi căutat să-mi dau seama cine stă sub aceste iniţiale!
Multă sănătate şi îţi mulţumesc că-ţi arunci ochii pe compunerile mele!
Da. Nu am scuza cu Nichita. Si da, inca din adolescenta am avut un blocaj sa inteleg de ce e atat de adulat. Nu mi a placut. De aceea te am trimis la Calinescu. Realismul (ca sa nu spun vulgaritate) satului descris de Preda nu este realitatea din Ion sau nici macar cea din Mere Rosii. Cu siguranta nu este realitatea satylui bunicilor mei. In final @VF: versifucarea de calitate ( Minulescu ?) Nu este suficienta dar este onligatorie. Chiar si la poetii a-ritmici. Asa cum Dali sau Picasso au copiat renascentisti ani de zile
RăspundețiȘtergereScuze. Incepand cu propozitia 3 ma refer la Preda
Ștergere