The Cobra de Frederick Forsyth

Cobra este ultimul roman scris de Frederick Forsyth apărut prin 2013.

Este un roman de acţiune despre unul din marile flageluri ale lumii, drogurile. 

Impresionat de moarte unui fiu a unei negrese angajate la Casa Albă, soţia preşedintelui, Michelle şi ia descendentă de sclavi îl convinge pe Obama să ia măsuri împotriva acestui flagel. 

Şi unul din consilierii preşedintelui face apel la unul din experţii în acţiuni de anti terorism, pentru că cocaina a fost declarat pericol terorist. Acest expert este un fost şef la CIA care se luptase cu pericolul islamismului extremist, dar între timp se retrăsese. Este vorba de Paul Delveaux, supranumit şi Cobra. Acesta este unul din personajele cheie din romanul anterior The Avenger!

După o perioadă de studiu Delveaux a dezvoltat un plan împotriva transportului cocainei din Columbia în SUA şi Europa. Planul va costa 2 miliarde de dolari! el îl angajează adjunct pe Cal Dexter - The Avenger, cel care-i zădărnicise planul cu atragerea lui Bin Laden printr-un criminal de război sârb, care voia să-i furnizeze uraniu de bombă atomică!

Pentru a-şi pune planul în aplicare sunt atraşi în operaţiune şi verii din Marea Britanie.
Sunt refăcute două vase maritime obişnuite pentru transportul grânelor în vase pentru forţele speciale SEAL şi SAS britanice. Cu ajutorul unui sudor din Cartagena sunt identificate zonele unde vasele ascundeau cocaina. 

Deasupra Columbiei sunt plasate două drone Global Hawk care identifică vasele care făcea transportul ilegal al cocainei. De asemenea este echipat un avion sud african construit de britanici, Buccaneer pentru interceptare şi distrugere. Vasele cu cocaină sunt interceptate, echipajul făcut prizonier şi transportat în detenţie în Diego Garcia în Oceanul Indian. Avioanele care transportată cocaina spre Africa sunt interceptate din Insulele Capului Verde unde staţiona Bucanneer-ul pilotat de un brazilian Mendoza al cărui frate murise de supradoză de cocaină. 

Acţiunea Cobra  distruge tot transporturile de cocaină al cartelului columbian al lui Don Esteban. Apoi Cobra face publice capturi de droguri în Europa şi SUA care erau din cele capturate de pe navele interceptate şi scufundate, aparent ca şi cum ar fi fost furate de bandele din aceste zone, din Mexic, SUA şi Europa. Se declanşează un măcel cumplit între bandele rivale. Preşedintele american este exasperat şi ordonă stoparea planului Cobra. 

Paul Delveaux se întâlneşte cu don Esteban şi se declară dispus să-i înapoieze drogul confiscat contra a 2 miliarde de dolari. 

În acelaşi timp Dexter este trimis să distrugă cantitatea de droguri aflată pe o insuliţă din Caraibe. Dexter ajunge acolo şi ordonă distrugerea, dar verifică calitatea drogurilor. Nu era cocaină şi bicarbonat de sodiu! Cu ajutorul expertului în computere angajat în acţiunea Cobra identifică vaporul care ducea adevăratele droguri înapoi în Columbia. El îi ordonă lui Mendoza să intercepteze vaporul şi să-l distrugă. Operaţiunea ultimă este îndeplinită şi din avionul rămas fără combustibil Mendoza se catapultează şi revine acasă în Brazilia.

Preotul catolic din parohia lui Delveaux este alertat că acesta nu a mi apărut la slujbă enoriaşul. Delveaux este găsit împuşcat împreuna cu femeia sa de serviciu. Don Esteban s-a răzbunat şi Dexter iar i-a încurcat treburile Cobrei!

Şi acum fac o pauză revin la Istoria Războiului celor Două Roze!

Scena muzicală piteşteană: Ioana Cristina Goicea, un star în devenire

Ioan Cristina Goicea şi Orchestra Filarmonicii Piteşti

În această seară am avut la Filarmonica Piteşti un program deosebit şi un invitat special, tânăra violonistă Ioana Cristina Goicea.

Îmi amintesc că acum vrea 7 ani  pe scena Filarmonicii din Piteşti debuta împreună cu mama ei Cristina Angelescu, în Dublul Concert pentru viori al lui Bach. A moştenit de la mama ei şi marele talent, dar şi frumuseţea fizică. Între timp Ioana şi-a completat studiile muzicale în Germania şi este pe cale să devină un star al viorii. 

În deschiderea concertului Orchestra Filarmonicii Piteşti sub conducerea lui Alexandru Ganea a interpretat Uvertura la Coţofana Hoaţă de Rossini. Este o piesă potrivită pentru ceea ce a urmat, Concertul nr 1 pentru vioară şi orchestră în re major op.6 de Niccolo Paganini.

Cristina Anghelescu, eu şi Ioana Goicea

Concertul a avut-o ca solistă pe Ioana Cristina Goicea. A ales acest concert care pune în valoarea virtuozitatea solistului. Partea orchestrală însă mi-a reamintit de muzica de operă care influenţează pe compozitor prin operele lui Rossini. A fost o interpretarea de excepţie şi orchestra condusă de dirijorul Ganea a acompaniat exact pe solista violonistă. La bis Ioana a interpretat pentru public o piesă de Kreisler. 

În parte a doua a concertului orchestra Filarmonicii Piteşti condusă de Alexandru Ganea a interpretat Simfonia nr 1 în do major a lui Mendelssohn Bartoldy. Este prima simfonie a lui Mendelssohn scrisă al 15 ani dedicată lui Royal Filarmonic Society. Se observă influenţa lui Mozart în compoziţie. 

A fost o seară specială.

A Delicate Truth de John le Carre

Am tot amânat să scriu despre această carte a lui John Le Carre. Este ultimul său roman, publicat în 2013.

Ca şi în cărţile sale din secolul XXI Le Carre arată atitudini critice faţă de autorităţile britanice cu puternice înclinaţii stângiste.

A Delicate Truth este o carte despre ipocrizia sistemului britanic, despre manipularea adevărului.

Un funcţionare la Externe (Foreign Office) este trimis de Ministrul adjunct de Externe din vremea guvernării Tony Blair să supervizeze o acţiune de capturarea a unor terorişti legaţi de islamism în Gibraltar. Funcţionarul participă la acţiune alături de o echipă din Forţele Speciale britanice care sunt în coordonare cu o echipă americană. Trebuiau să captureze un cunoscut traficant de arme legat de terorismul islamist. Funcţionarul este în contact cu ministrul şi aceste le cere să acţioneze. Finalmente şeful comandoului acţionează, funcţionarul nemaiputând să observe care este finalul acţiunii. 

În paralel ne este prezentat un tânăr funcţionar britanic care ajunge consilierul personal al acestui ministru adjunct, care este obligat să lase accesul necontrolat al unor străini de minister. Tânărul funcţionar înregistrează în secret întâlnirea pe un vechi magnetofon. Ulterior se dovedeşte că era chiar acţiunea iniţiată în Gibraltar. 

Fostul funcţionar înnobilat şi ajuns Sir se întâlneşte cu militarul care condusese acţiunea de comando şi află de la acesta că a fost un fiasco. Pentru că în cursul acţiunii au murit o femeie şi fiica ei militarul a protestat şi a fost destituit din armată. Organizatorul britanic al fiascoului, bine situat în apropierea decidenţilor politici scapă fără probleme şi continua activitatea ca expert într-o firmă de securitate. Pentru a se acoperi acest insucces funcţionarul fusese trimis consul în Caraibe şi apoi promovat nobiliar şi trimis la pensie.

În Cornwall pe domeniul moştenit de soţie întâlneşte întâmplător pe fostul militar care-i dezvăluie toată mizeria din acţiunea eşuată. El dă de fostul consilier personal şi ambii pornesc o acţiune de lămurire a acestei acţiuni ratate. Şi întâlnim asocieri vinovate şi acţiunea de acoperire a porcăriei.

Tânărul funcţionar porneşte în căutarea militarului despre care află că s-a sinucis într-un mod foarte ciudat. Ajunge să o contacteze pe soţia militarului care-i dă fotografii a acţiunii ratate dovezi incriminatoare. Este agresat şi bătut de oamenii celui care organizase acţiunea ratată.

Dar în final adevărul delicat va fi dat la lumină pentru că tânărul funcţionar trimite toate dovezile către media, ziare şi televiziuni. 

S-a făcut dreptate, avantajul unei societăţi democratice!

O excursie în Deltă

Poarta Apelor, Sarichioi

Am trăit o mare frustrare anul ăsta privind pescuitul şi m-am gândit că o excursie în Deltă mă va satisface cu pescăritul.

Aşa că la sugestia unui fost coleg de liceu am făcut o rezervare la pensiunea Poarta Apelor din Sarichioi pe malul lacului Razelm de pe 10 septembrie. Iniţial o gândisem ca o afacere exclusiv de pescari, dar Adriana nu văzuse Delta şi o verişoară îi promisese o ieşire acolo care nu s-a realizat. Aşa că a decis să vină şi ea cu noi.

Şi în dimineaţa zilei de 10 septembrie în Loganul amicului Ilie P. am pornit spre Deltă. De la Decatlon mi-am cumpărat un scaun de pescuit foarte solid faţă de cele anterioare, sper eu şi care a devenit scaunul favorit al Adrianei pe terasa vilei.

Am luat-o pe autostrada spre mare şi apoi am trecut podul la Cernavodă şi am intrat în Dobrogea. De la autostrada 2 am virat pe Autostrada 4 spre Tulcea din care sunt doar 10 km. Sper să ajungă şi la Tulcea? Vreau să spun că am avut o revelaţie pozitivă. Relieful dobrogean nu este plat,este vălurit şi cu dealuri, o rămăşiţă veche geologic. Câmpurile arătau exact ca în Germania din 1990 când am ajuns acolo! Se pare că agricultura care se face în Dobrogea este a unor firme străine spre temerea unora. Cred că este foarte important că terenul este lucrat, nu sunt ciulini şi locuri părăsite. Dar se face agricultură de înalt nivel, cu mijloace ultramoderne, tractoare de mare putere, sisteme de irigaţii. Am văzut de exemplu cultură de floarea soarelui verde, destinată nutreţurilor. M-aş bucura dacă modelul acesta s-ar răspândi peste tot în România. Este exact contrariul minciunilor CAP de pe vremuri unde mergeam să recoltăm porumbul în locul ţăranilor. Pentru că în sud în Argeş de exemplu este jale.

O altă surpriză au fost drumurile, sunt perfecte, inclusiv orice drum judeţean. Cei de acolo mi-au spus că asta a fost iniţiativa Elenei Udrea care a văzut potenţialul turistic al zonei. Oricum drumurile arată ca în vest, dar şi mai surprinzător sunt cum arată satele care au trotuare, sunt puse flori, marginea şoselei este cosită şi îngrijită la fel cum intri în Ungaria! Şi satele arată prosper, chiar dacă sunt şi case de oameni sărmani. Patronul pensiunii, Adrian Buhulea, de loc din Eforie Nord lăuda hărnicia localnicilor. Este o imagine pe care am văzut-o prin Ardealul săsesc sau prin Banat.

Pensiunea Poarta Apelor

Şi pensiunea a fost o surpriză plăcută. A fost construită de un om de televiziune şi vândută ulterior unui tip din Constanţa, pe care l-am văzut venind la pensiune o dată, tipul semăna izbitor cu Prigoană.

Am locuit într-un apartament. Eu şi Adriana am stat în garsoniera apartamentului cu baie separată care dădea în living room. Ilie şi ulterior Mitică O. care a venit marţi au stat în restul apartamentului care avea baia lor separată.

Condiţiile de cazare şi comportamentul gazdei, domnul Buhulea a fost peste aşteptări. Eu aveam aprehensiuni despre aceste pensiuni autohtone, după multe relatări în media care nu arătau entuziasm. Recunosc că sunt obişnuit cu pensiunea coanei Anastasia din Tasos, Skala Potamia.

Adrian Buhulea ne-a pus la dispoziţie toată pensiunea, eram şi singurii oaspeţi. Ne-a şi invitat la masă, făcuseră grătar, era din partea casei!

Babuşca

Doamna Buhulea pusese apă rece pe entuziasmul meu şi îmi spusese că în Razelm nu mai este peşte. Totuşi, incitat de Ilie am scos undiţa şi nişte momeală şi am dat în lac de pe ponton şi surpriză, era peşte! Am prins repede trei babuşti.

La pescuit

Luni dimineaţa am mâncat un mic dejun generos care a depăşit orice aşteptări la 20 de lei cu expreso inclus.

La canalul 5 peste care trecusem spre pensiune în apropiere de dealul dominat de cetatea Enisala aveam informaţii despre posibilitate pescuitului. Şi ne-am distrat toată ziua. Am prins zeci de babuşti, obleţi, roşioare. Nu am reuşit să păcălesc vreun răpitor care se pare că popula zona, doar un pescăruş tot voia să-mi smulgă peştişorul.

Recolta de la canalul 5

La pensiune am mâncat un borş de peşte, zeama separat şi apoi peştele fiert scos separat cu legume. Mai erau şi salată de icre. Credeam că asta este tot dar a venit cu un platou cu peşte prăjit, ce mai prânz pantagruelic la 35 de lei porţia.

Luna

A doua zi, marţi am mers la un loc de pescuit cu plată la Zebil pe lângă lacul Babadag, 
descoperit de Ilie pe internet şi spera să facem treabă. Ne-au luat 65 de lei pentru 24 de ore, dar nu am prins decât caraşi suficienţi de mari ca Ilie să-i cureţe şi să-i pună la congelator.

A apărut şi Mitică care era derutat de indicaţiile lui Ilie, date de un tip cum să ajungă din Babadag la Zebil pe canalul nostru de pescuit. Am ajuns după amiază la pensiune şi Ilie  pregătit un grătar generos.

Juvelnic de caraşi

Am stat pe terasă folosind confortul scaunelor de pescuit, Adriana şi am simpozionat cu vin alb rece admirând luna ce răsărise şi se oglindea în lac.

Se crapă de ziuă

La Gura Portiţei

Miercuri am pornit spre Jurilovca să traversăm Razelmul ca să ajungem la Gura Portiţei, unde lacul face legătură cu Marea Neagră. Mitică a găsit un lipovean care contra 25 de lei traversarea ne-a dus la locul cerut. Traversarea a fost interesantă pentru că parcă te aflai pe spinarea unui cal care mergea în galop sau cu un avion care trosneşte din încheieturi.

Marea la Gura Portiţei

Ilie fusese aici înainte de 1989 traversase cu bacul şi locul era pustiu, se făcea nudism. Acum era amenajat cu şezlonguri. Era şi hotel şi restaurant şi bar cu bere Heineken la 8 lei paharul.

Am oprit pe plajă, am intrat în marea agitată cu culoare verde murdar dată de apa Dunării.

Când beam berea, alături s-a aşezat domnul care era cu soţia pe plaja unde am stat. Era dl. Călin H. din Deva şi ne-a mărturisit că pleacă la Murighiol pentru o un periplu pe canale în Deltă. A fost norocul nostru că şi noi doream asta, să-i oferim Adriana posibilitatea să vadă frumuseţile Deltei.

Am mâncat scump la restaurant şi am revenit la Jurilovca plecând pe la ora 5. Surpriza a fost lacul foarte agitat, valurile băteau cu putere în barcă şi Adriana ca de obicei în astfel de situaţii a fost foarte agitată.

Enisala 

În drum spre pensiune am oprit la cetatea Enisala. Am luat bilete de 4 lei pentru pensionari şi am început vizita. Drumul până la cetate era la fel de bun ca celelalte. Cetatea era o fortificaţie pe acest deal care domina golful Mării Negre din care s-a format apoi lacul Razelm. Denumirea vine de la turcescul Ieni Sale. A fost pe rând cetatea Heraclea, cetate grecească şi ulterior în evul mediu prin secolul XII-XIII, cetate genoveză, vasală lui Mircea cel Bătrân şi ulterior la 1421 căzută în mâinile otomanilor. Şi-a pierdut importanţa strategică pe la 1500 când golful s-a închis. Cetatea a fostr subiectul unor cercetări arheologice iar turnul principal a fost refăcut ulterior prin anii 70.

Din nou la pescuit 

Ilie la pescuit

Joi dimineaţa am revenit la canalul cu plată. Eu şi Mitică am plecat devreme pe la 6 dimineaţa, dar peştele nu a tras. Doamna care ne-a luat taxa ne-a spus cât răpitor, ştiucă, biban şi şalău este acolo, am încercat fără succes! Aceeaşi caraşi  au tras ca să nu înjurăm. Surpriza a fost a lui Ilie care a scos un crap la 2,5-3 kg.

Ne-am întors din nou la pensiune unde am mâncat din nou peşte, Adrian Buhulea reuşise să facă rost de  şalău şi de somn şi am mâncat din nou enorm!

Murighiol - Uzlina

Gata pentru plimbarea în Deltă

Vineri dimineaţa ne-am îmbarcat în maşina lui Ilie şi am ajuns la Murighiol unde ne-am întâlnit cu familia H. Surpriza cu Murighiolul a fost totală. Din micul sat de pescari Murighiol a devenit centrul de turism în Deltă. Când am ajuns la cheiul unde se afla barca celui care ne plimba era un du-te vino de jipane cu bărci echipate pentru pescuit la ştiucă pentru că este acum sezonul. 

Sunt zeci de pensiuni dar şi complexe turistice precum  Puflene realizat cu fonduri europene unde PSD îşi ţine şedinţe naţionale. 

Pelicanul

Tânărul Adrian, proprietarul pensiunii a fost cel care ne-a plimbat cu barca, 50 de lei de persoană. Este un tânăr de 28 de ani vorbăreţ şi simpatic brunet cu ochi albaştri, probabil de la strămoşi slavi şi de fapt este ofiţer de marină, care urma să plece pe un vapor german de containere. Ne-a zis că are salariu la 4000 de euro, faţă de 2000 la Bosânceanu, patronul la ce a mai rămas din flota română.

Adrian şi alţi localnici ne-au spus că lacul Razelm este a lui Năstase (probabil amenajările piscicole ale lui Bittner), nordul Deltei este a lui Vântu, iar cabana de vânătoare care a aparţinut lui Ceauşescu a luat-o în stăpânire Victor Ponta!

Am plecat pe vechiul braţ Sfântul Gheorghe, şi la Uzlina am intrat pe canalul care ducea la lacurile Uzlina, Isăcel şi Isac. De fapt am mai făcut acum 10 ani această plimbare, la 35 de ani de la terminarea Energeticii. Adrian nea plimbat pe lacuri să fotografiem păsările Deltei, raţe, lebede, egrete, stârci. Am văzut un cocor cenuşiu. Şi am avut şansa să întâlnim şi doi pelicani. 

pe canale

https://youtu.be/8WJNU6N8fz8

Excursia cred că i-a plăcut mult Adrianei, noi pescari am mai ajuns în aceste locuri. 

Am mâncat la un restaurant din Murighiol, recomandat de Adrian, dar mâncarea a fost dezamăgitoare. 

pelicanul 

https://youtu.be/Y1yldRoI3lE

Am luat-o spre Tulcea unde la Malcoci, chiar lângă Tulcea se află o biserică germană aparţinând unei comunităţi de colonişti germani care au locuit aici. Din păcate nimeni nu o repară!

Ne-am întors prin Tulcea Zebil şi am făcut un grătar pentru că era ziua de naştere a lui Ilie şi un chef de adio.

La Mamaia

Sâmbăta Mitică a plecat devreme pentru că avea ceva urgenţe. Noi am plecat pe la 10 şi am ajuns la Mamaia. Ne-am oprit la plaja de la Butoaie cum îi zicea Ilie. Era chiar în apropiere de plaja Modern, unde acum 41 de ani am făcut probabil cea mai frumoasă vacanţă la mare. Era în timpul Olimpiadei de la Montreal din 1976, unde a star is born, Nadia Comăneci!

Şezlongul era 15 lei de persoană, deci cam cât dădeam noi la Skala Potamia, dar primeam şi două Caffe Frappe! Lumea părea de bună condiţie, lângă noi era un cuplu ea părea că seamănă cu o actriţă cunoscută, iar el aducea cu Adrian Sârbu, dar un pic mai tânăr, însă grizonat! Însă un tip cu accent de Moldova şi-a dat în petic şi îşi testa nişte boxe comandate prin smartfone.

Am pornit spre casă şi la Cernavodă am pozat centrala unde am făcut şi eu asistenţă tehnică. Adrian mi-a zis să nu pun poza pe blog că o să am necazuri, dar Ilie şugubăţ şi cinic a zis că mai bine pun una de la site-ul CNE. 

Am făcut şi o poză cu podul lui Saligny care aminteşte că am avut ingineri de mare valoare şi în România.

Şi aşa am făcut o excursie foarte plăcută!

The Avenger de Frederick Forsyth

Am început să citesc romanele scrise de Frederick Forsyth într-o ordine inversă cronologic.

Am devenit un fan al acestui scriitor, pentru că mă impresionează prin ampla documentare. Fraza lui Forsyth este simplă, jurnalistică.

Acest roman este despre consecinţele războiului.

Personajul principal al romanului este Calvin Dexter. Născut în 1950, fiu al unui muncitor în construcţii, sr înrolează voluntar în Războiul din Vietnam la 18 ani.  Aici intră într-o unitate speciale de anihilare numită Şobolanii (the Rats) a militarilor Vietcong ascunşi în tuneluri care i-a făcut să câştige războiul. Viaţa în această unitate era din cele mai riscante şi Cal Dexter devine coechipier cu un tânăr ofiţer. Ei capătă renumele de Bursucul ofiţerul şi Cârtiţa pentru Cal. La o beţie în Saigon cei doi îşi tatuează pe braţ un şobolan care-i arată curul.

În timpul liber Dexter devine pasionat de istorie şi după război, beneficiind de Legea veteranilor îşi completează studiile şi devine avocat. Se angajează la o firmă de avocatură newyorkeză şi ca tânăr avocat este repartizat la secţia de avocaţi din oficiu (pro bono). Salvează un tânăr negru care reuşise să sustragă o sumă mare de la o bancă pentru că spărsese protecţiile calculatorului băncii. Convinge pe managerul băncii să renunţe la caz şi să-l angajeze pe tânăr la secţia de IT al băncii. Pe de altă parte convinge autorităţile de emigrare să permită stabilirea în SUA a unui cuplu de cambodgieni. De fapt erau vietnamezi, el fusese maior nord vietnamez şi soţia lui era o falsificatoare desăvârşită şi se transformaseră în refugiaţi cambodgieni. Aceste cazuri îl vor ajuta mai târziu pe tânărul avocat.

Dexter se căsătoreşte cu o italo americană şi au o fată care creşte şi este superbă. Prin 1986 este atrasă de un loverboy şi cade în mrejele şi devine prostituată. Dar la un moment dat este găsită ucisă şi aruncată într-un râu. Dexter îi pune pe masă toate decoraţiile de veteran  şi acesta îi spune că reţeaua de prostituţie era condusă de un hispanic care fugise în Panama. Dexter folosindu-şi abilităţile din război îi găseşte pe criminali şi îi execută cu un pistol special pe care îl păstrase din Vietnam. Întors acasă tragedia completă, soţia se sinucisese pentru că-şi asumase vinovăţia pentru fuga fiicei.

Dexter renunţă la avocatură şi începe o afacere pe cont propriu de identificarea unor criminal şi capturarea lor şi aducerea lor în justiţie. Pentru asta îşi luase pseudonimul de The Avenger - Răzbunătorul!

Desmond, este un canadian foarte bogat. Şi el era veteran RAF fiind pilot de vânătoare în Al Doilea Război Mondial. După război se întoarce la minerit, îşi brevetează o metodă de separare a metalelor rare şi devine miliardar!

Fiica lui se căsătoreşte cu un tânăr profesor de matematică american de la universitatea din Washington. Fiul acestui cuplu Rick Colenso, care făcea 20 de ani în 1995 şi se pregătea să meargă la Harvard. Rick urmăreşte evenimentele din Bosnia şi se hotărăşte să ajute şi ajunge la un ONG care distribuia mâncare pentru bosniacii afectaţi de război. Ghidul său şi interpretul său, un tânăr bosniac musulman îl convinge pe Rick să meargă în locurile unde locuise să recupereze nişte bijuterii ascunse de părinţi. Însă acolo dau peste nişte copii refugiaţi şi se hotărăsc să-i ia cu ei. Dar în zonă sunt surprinşi de un comando sârbesc condus de un fost interlop Zilici care întrase în cercul intim al lui Miloşevici. Calităţile de criminal le folosea acum să omoare bosniaci. În acelaşi timp prin trafic de droguri, jafuri, trafic de cane vie devenise imens de bogat. Zilici se distrează împuşcând o fetiţă şi Rick are o izbucnire şi trage lui Zilic un pumn în nas. Oamenii lui Zilici încep să-l bată cu sălbăticie. Este dezbrăcat şi i se fură o mie de dolari. Dar răzbunarea ticăloasă a lui Zilici este să-l arunce pe Rick într-o hazna plină cu fecale şi să-l înece acolo. Aceste lucruri dezgustătoare sunt obţinute din mărturia unui tânăr student sârb care este afectat foarte tare de lucrurile comise de Zilici şi ia calea călugăriei.

Mărturia ajunge în atenţia autorităţilor americane FBI şi CIA care foloseau actul emis de Administraţia Reagan ca cei care au ucis cetăţeni americani să fie prinşi şi judecaţi în SUA. Toţi responsabilii serviciilor sunt alertaţi să-l caute pe criminalul dispărut din fosta Iugoslavie.

Nimeni nu ştie cu o excepţie, unul care minte. Acest responsabil CIA, Devereaux constituise celula Peregrine, care se pregătea să-l captureze pe Usama Bin Laden! 

Devereux făcea aceste demersuri după o lecţie primită de la un expert britanic privind ura fanaticilor islamişti.

Devereux facilitase lui Zilici stabilirea într-o mică republică sud americană, care-şi construise aici o adevărată fortăreaţă. De fapt Devereux voia să-l atragă pe Bin Laden cu o cantitate de U235 suficientă pentru o bombă pe care Zilici o furase de la Institutul de la Vinca din fosta Iugoslavie. 

Miliardarul Desmond care reuşise  să recupereze rămăşiţele nepotului Rick, vrea să-l găsească pe Zilici şi să fie adus în faţa justiţiei.  Pentru aceasta îl contactează pe Avenger - Dexter şi acesta începe cercetările să-l găsească pe Zilici. Folosind informaţiile disponibile de la un jurnalist sârb care fusese ucis de oamenii lui Zilici pentru că încercase să-l investigheze găseşte locul unde se ascundea Zilici. Cercetările le face cu sprijinul fostului tânăr negru ajuns un expert IT. Identificând locul, Dexter pregăteşte cu ajutorul vietnamezei nişte paşapoarte false pentru a ajunge în Republica San Martin, vecină cu Surinam unde era ascuns Zilici. Aflând de eforturile lui Avenger, Devereux încearcă să-i pună toate piedicile, avertizând pe colonelul Moreno, şeful poliţiei secrete din San Martin şi om al CIA. Se încearcă să i se facă un dosar, dar lucruri prea multe nu erau, doar un tatuaj ciudat cu un şobolan care îşi arată curul. Pentru a vedea la faţa locului ce se întâmplă îţi trimite adjunctul Kevin Mc Bride.

Avenger se strecoară în fortăreaţa lui Zilici şi-l capturează pe acesta în avionul personal care este deviat să ajungă în Key West în SUA. Autorităţile americane sunt avertizate că Zilici criminalul de război din Bosnia se află în acel avion. Avenger rezolvase problema!

Un tânăr analist CIA îl întreabă pe Mc Bride ce e povestea cu tatuajul ciudat Nimic îi replica acesta şi în toaletă îşi trage cămaşa de pe braţul pe care era un tatuaj cu un şobolan. Era Bursucul! Şi-l avertizase deja pe Cârtiţă de malversaţiile şefului! Devereux este însă foarte supărat că planul lui a căzut. Ne aflam chiar în ziua de 10 septembrie 2001.

A doua zi se va petrece Nine Eleven!

Un roman excelent care-l face atât de citit pe Forsyth.

The Afghan de Frederick Forsyth

The Afghan - Afganul este un roman scris în 2006 de Frederick Forsyth. 

Ultimul său roman The Kill List l-am citit acum două luni. Sunt din aceeaşi arie tematică, romane despre terorismul islamic.

În acest roman personajul principal este un mujahedin afgan Izmat Khan. Acesta a luptat din copilărie împotriva sovieticilor în deceniul 80-90 şi apoi fiindcă familia i-a fost ucisă de o rachetă americană a devenit taliban în armata Şeicului Omar din Afganistan.

Romanul începe la Peshawar în 2005 unde serviciul secret pakistanez capturează mai mulţi talibani care păzeau un arab important personaj al Al Quaida. Acesta se sinucide aruncând-se de la etaj dar nu are timp să-şi distrugă lap-topul. Acesta este decriptat de serviciile secrete britanic şi american şi află că se punea la cale o operaţiune secretă spectaculoasă denumită Al-Isra Călătoria de noapte a lui Mahomed.

Pentru a putea afla această operaţie, britanicii îl abordează pe colonelul Terry Martin, retras din SAS. Acesta moştenea complexul măsliniu al bunicii indiene. Ca şi fratele său, profesor de arabă la Universitatea din Londra era un vorbitor nativ de arabă, deoarece tatăl lor locuise în Irak, Bagdad până în 1975.

Terry avea o carieră spectaculoasă în serviciile secrete, fusese în Afganistan în anii 80, unde îl salvase pe Izmat Khan, pe atunci adolescent, care fusese rănit de un  elicopter sovietic. Izmat Khan fusese luat prizonier după înfrângerea talibanilor ]n 2002 şi era închis la Guantanamo.

Martin urma să ia locul lui Khan şi să se infiltreze în Al Quaida. Operaţiunea era extrem de periculoasă, dar Martin este antrenat să vorbească pashtuna fluent pe lângă araba pe care Khan o deprinsese în madrassa.

Informaţiile despre Afganistan, mujahedini şi talibani sunt similare cu ale lui Kaplan şi nu m-aş mira ca Forsyth să fi folosit carte acestuia pentru documentare.

Forsyth explică ce înseamnă talib, plural taliban - căutătorii adevărului. Ei era îndoctrinaţi de imami saudiţi în Islamismul wahabit, extrem de dur şi auster şi în ura împotriva Occidentului.

Martin este pregătit să pornească în aventura sa ca afgan şi adevăratul Izmat Khan este judecat şi trimis înapoi în Afganistan să facă închisoare acolo. De fapt este închis într-o cabană izolată din statul Washington şi păzit de CIA.

Martin ajunge la aeroportul Bagram din Afganistan şi se pune la cale evadarea lui. Ajunge prin Pakistan în Emirate şi aici este racolat de oamenii Al Quaida după ce este atent verificat.

Martin fusese vizualizat în călătoria până în Emirate de o dronă Predator, dar este pierdut. Şi aici apare o surpriză pentru mine. Aceste drone Predato, invizibile şi extrem de precise în urmărirea inamicului sunt produse de General Atomics, firma care a construit reactorul meu de cercetări de la Piteşti, TRIGA. GA este de fapt General Atomics! Este de observat că această firmă s-a reorientat de la energia nucleară la aviaţie militară!

Între timp un accident aviatic distruge cabana CIA şi afganul Izmat Khan reuşeşte să evadeze. Este împuşcat de un snaiper când Khan trecuse în Canada şi încerca să contacteze la o cabină telefonică pe creierul acţiunii Al-Isra, un kuweitian, profesor la Birmingham.

Martin pleacă spre Borneo, unde un vapor tanc petrolier de gaz lichefiat fusese capturat de piraţii asociaţi. cu Al Quida. Este transformat de nişte chinez corupţi din Canton într-un vas obişnuit de marfă. Vasul original fusese şi el distrus la rândul lui.

Vasul porneşte o călătorie prin Oceanul Indian spre Atlantic. Martin reuşise să dea un semnal spre SIS, CIA că afacerea Al Isra înseamnă un vas maritim.

Martin află în ultimul moment ce era vasul şi scopul ciocnirea cu pachebotul Queen Mary 2 pe care se aflau liderii G8 într-o croazieră New York Southampton!

Martin reuşeşte să anihileze pe atentatori cu preţul vieţii şi explozia vasului are loc mult mai devreme. Atentatul eşuează!

Dar am nişte nedumeriri, cum trimit un arab, de fapt urmaş de indian, pe post de afgan, care fizic sunt arieni cu nas coroiat, asemănători cu evreii?

Cum de ajuns la Al Quiada îl trimit într-o operaţiune sinucigaşă, calităţile lui Khan îl recomandau pentru acţiuni în care el să conducă astfel de atentate?

Romanul este scris simplu în stil jurnalistic şi este extrem de antrenant.

Concert Tomescu

Alexandru Tomescu

Astă seară am avut privilegiul să particip la un eveniment caritabil organizat de firma Romera Bascov, prin amabilitatea directorului Filarmonicii Piteşti, un concert cu participarea extraordinară a violonistului Alexandru Tomescu.

În debutul concertului a fost un recital emoţionant al unor copii pregătiţi de doamna Adina Sima.

Adina Sima şi elevii ei

După aceea am avut ocazia să vedem un film scurt cu imagini din opera caritabilă a lui Tomescu, care s-a ocupat de refacerea casei copilăriei lui Enescu de la Mihăileni, Botoşani. Este interesant că această casă a fost făcută folosind tehnicile autohtone româneşti, din paiantă, folosind lut amestecat cu bălegar, pentru pereţi, toată activitatea fiind supervizată de arhitectul Şerban Sturdza, strănepotul primului ministru de la sfârşitul secolului XIX.

Am avut ocazia să-l ascultăm pe Alexandru Tomescu şi vioara sa Stradivarius Elder Voicu. Remarc că în recital audiţia a fost excele

ntă, poate şi vioara vrăjită a lui Tomescu a avut o importantă contribuţie.

Repertoriul maestrului Tomescu a fost desăvârşit. 

Concertul a fost deschis de Partita a III-a lui Bach. Violonistul îl cita pe Enescu cum ă Bach este pâinea oricărui violonist.

 

A urmat apoi Sonata pentru vioară a lui Prokofiev pe care compozitorul o voia interpretată simultan la 10 viori. 

Au urmat două bijuterii muzicale, Capriciul polonez a lui Baczewicz şi Lăutarul a Enescu, inspirat cum spunea Enescu de primul său profesor lăutarul Lae Chioru'.

A urmat o piesă de Vasile Filip, elev al  lui Enescu care l-a sprijinit să urmeze Conservatorul din Paris. Tomescu a interpretat Suita românească pentru vioară solo. 

Cu Alexandru Tomescu

Şi în final Tomescu ne-a fermecat cu Balada lui Ciprian Porumbescu. 

Ce frumoasă seară de muzică!

 

Filmele mele preferate

Văd prin interviuri întrebări despre preferinţele celui supus întrebărilor, printre acestea aflându-se şi care este filmul(ele) preferate.

Eu am să mă opresc la două Once upon a time în America şi Cenuşă şi diamant.

Primul este capodopera italianului Sergio Leone, beneficiind de interpretarea magistrală a lui Robert de Niro, care face o poveste despre mafia evreiască! Pentru că în America au existat trei tipuri celebre de interlopi, mafia italiană, cea irlandeză şi ce italiană. Este un film despre încredere şi trădare, despre dragoste şi violenţă, film pe care-l revăd cu plăcere de fiecare dată.

Al doilea film care pot spune că mi-a marcat tinereţea este Popiol y Dyament - Cenuşă şi Diamante de Andrei Wajda. Întâmplarea face că am citit şi carte lui Jerzy Andrzejevski şi mi-a rămas o replică extraordinară care se aplică perfect şi azi carierei politicienilor din România:

Căcatul iese întotdeauna deasupra!

Am revăzut aseară acest film după aproape 50 de ani. Datorită liberalizării de la mijlocul anilor 60 a fost posibil ca acest film să fie dat în reţeaua cinematografică din România. Filmul fusese făcut de Wajda în 1958, după ce la putere a venit în Polonia reformistul Gomulka, după frământările din 1956, în timp ce la  noi era în floare represiunea Obsedantului Deceniu. 

Titlul filmului este dat după cum aveam să aflu din film de un vers al marelui poet polonez Norwid.

Revăzându-l m-a impresionat din nou prestaţia actoricească plină de prospeţime tinerească a lui marelui actor Zbigniew Cybulski, mort călcat de tren în 1967, în pragul unei cariere internaţionale. 

Ce este cel mai copleşitor în film, contemporan atunci la cinematograf cu Reconstituirea lui Lucian Pintilie, este că filmul este despre rezistenţa anti-comunistă poloneză. Era ultima zi de război 8 mai 1945, undeva în provincie în Polonia, iar o echipă de militanţii Armatei Krajowa, cei care au organizat Răscoala din Varşovia în 1944 pregătesc o ambuscadă împotriva lui Szczuka, un mahăr comunist. Ambuscada omoară nişte nevinovaţi, Maciek Chelmicki (Cyibulski) şi un locotennt superior său urmând să finalizeze acţiunea. 

Se pregăteşte un banchet în onoarea victoriei aliaţilor împotriva Germaniei hitleriste, tancuri şi infanterişti sovietici se scurg pe străzi. 

Maciek se îndrăgosteşte de Krzstyna, barmaniţa barului hotelului unde se va desfăşura banchetul şi are o noapte de dragoste cu ea. După care îl urmăreşte să-l împuşte pe Szczuka. Acesta aflase că fiul său, era arestat de securitate pentru că făcea parte din rezistenţa anti-comunistă şi se ducea la sediul securităţii să-l scoată de acolo. 

Sunt multe simboluri, calul alb care umblă singur pe străzi, probabil al libertăţii neînfrânate. Apoi este scena finalului banchetului în care orchestra interpretează Marea Poloneză a lui Chopin şi cuplurile dansează pe o interpretare complet afonă şi disonantă.

Cred că de aici s-a inspirat şi Pintilie în scena din De ce trag clopotele, Mitică, cu penibila procesiune pe melodia lui Deşteaptă-te române. Aceasta mi-a părut rău gândită, dar în contextul totalitar al epocii ambelor filme aveau un impact foarte puternic. 

Mai este şi scena foarte dramatică când Maciek fuge rănit printre cearşafurile albe ca să sfârşească cam retoric pe câmpul de gunoaie.

Este un fim extrem de puternic al cărui mesaj se păstrează şi azi, pentru că eroii săi striviţi de represiunea comunistă au acum un statut de martiri.