Cazacii - Doi husari de Lev Tolstoi

Aveam de ceva timp acest volum și pentru că s-au cam sfârșit cărțile pe hârtie, l-am luat să-l citesc.

Sunt două povestiri din tinerețe ale lui Tolstoi când avea peste 20 de ani și cuprind se pare și experiențele tânărului Tolstoi.

Tânărul conte - graf Tolstoi îmbrățișase ca toți nobilii ruși ai vremii meseria armelor. Putem constata că Rusia a fost întotdeauna o putere agresivă. Ea nu a căutat colonii departe de granițe, coloniile rusești sunt vecinii pe care-i acaparează, cum s-a întâmplat cu porțiunea dintre Prut și Nistru, Basarabia, care azi este Republica Moldova și ea ciuntită prin deciziile lui Stalin. 

În Cazacii este vremea războaielor duse în Caucaz de către Rusia. Zona de la poalele Caucazului cu capitala Soci era în acea vreme Circazia. În zonă se stabiliseră cazacii, care conviețuiau cu tătarii nogai și cu cecenii. Între cazaci și aceste populații erau mereu ciocniri, iar armata rusă venise să ocupe și administreze zona. E teritoriul vitejilor, al djighiților.

Personajele principale sunt Olenin, tânăr iuncher, bogat de la Moscova și Vania, ordonanța lui, care învățase de la stăpân franțuzește. Apoi este vorba de Sașa, viteazul cazac care o iubește pe Mariana, frumoasă fată a familiei la care stă în gazdă Olenin. Olenin se îndrăgostește definitiv de Mariana, care adastă cu cine să se mărite. Tolstoi admiră viața aspră a cazacilor din zonă, munca lor, faptul că au vii și fac vinul cihir. Cazacii o țin în chefuri și beții cu cihir și vodcă, dar se bat cu mare curaj cu inamicii. Cu toate că împărtășesc limba cu militarii ruși, ei nu se considerăm ruși, ci pur și simplu cazaci. Viteazul Sașa este rănit mortal într-o ciocnire cu cecenii. Disperat, Olenin insistă la Mariana și această îl respinge, lucru care îl face să părăsească locurile.

Ce de-a doua nuvelă Doi husari este despre mentalitatea nobililor  ruși de care s-a molipsit și restul poporului rus. Adică trufia nemăsurată și disprețul pentru cei umili. Cei doi husari tată și fiu sunt conții Turbin. Turbin tatăl ajunge undeva în provincie cu trupa și se pune cu ceilalți ofițeri pe băutură, petreceri și jocuri de cărți. Cornetul (subofițer) Ilin este pasionat de jocul de cărți și-și pierde banii lui și ai regimentului. El pică în plasa unui trișor. Contele Turbin se prinde de trișor și-i îi confiscă banii câștigați ilicit și-i dă înapoi lui Ilin, Turbin este invitat la o petrecere a mareșalului nobilimii și pune ochii pe Anna Feodorovna, proaspătă văduvă cu care are o aventură. 

Trec anii, Turbin este ucis într-un duel, dar apare fiul lui, după două zeci de ani, care ajunge în aceleași locuri și este găzduit împreună cu un coleg la familia Annei Feodorvna și pune și el ochii pe fiica acesteia. Încearcă să repete aventura tatălui, dar nu reușește. Și colegul său Polozov îl acuză că este un nemernic auzind de tentativa tânărului Turbin. 

Volumul este instructiv, mai ales acum cu agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. 

Resurrection Walk de Michael Connelly

Acesta este unul din ultimele romane scrise de Michael Connelly din seria Lincoln Lawyer. Aș începe cu titlul Resurrection Walk. Cred că cel mai bine s-ar traduce ca Drumul Renașterii!?

Romanele lui Connelly îmi sunt cunoscute prin cele două serii de seriale realizate de Michael Connelly. Este în primul rând serialul Bosch și urmarea Bosch Legacy. Personajul principal al acestor seriale este Harry Bosch, un detectiv al Poliției LAPD, poliția orașului Los Angeles. Al doilea serial în mai multe sezoane recente este Lincoln Lawyer. 

Lincoln Lawyer este avocatul Mickey Haller care are biroul în Los Angeles. Dacă în seriale cele două personaje acționează separat, în acest roman Harry Bosch este anchetatorul angajat de Haller. În plus aflăm că, de fapt sunt frați vitregi, având tată comun. Se pare că Bosch este o greșeală din tinerețe a tatălui lui Haller. 

Haller sau Avocatul din Lincoln, marcă de lux americană de automobil este un avocat de succes care a reușit să rezolve cazuri de habeas corpus, vinovați care dec fapt erau nevinovați și pe care Haller reușește să-i elibereze din pușcărie, făcând cercetări amănunțite și constatând că procesul a avut date greșite. Succesul lui determină oameni aflați în pușcărie să îi scrie lui Haller să se ocupe de cazul lor. 

Și așa apare cazul Lucindei Sanz, acuzată că și-a împușcat fostul soț, Roberto. Acesta era în Departamentul Șerifului din Los Angeles și, după ce acesta l-a adus pe fiul lor acasă la fosta soție, de care divorțase de trei ani, este găsit împușcat în fața casei soției, cu două gloanțe din spate. În pofida faptului că ea s-a ascuns împreună cu fiul ei de 8 ani și a anunțat poliția, ea este acuzată de uciderea fostul soț pe baza urmelor de praf de pușcă de pe mâini, arma crimei nefiind recuperată. Ea este obligată să recunoască crima pe baza ofertei procuraturii la sugestia avocatului apărării. 

Harry Bosch și Haller adună cu răbdare probe care dovedesc că a fost vorba de un complot, în care erau implicați cei de la Departamentul Șerifului, FBI și care au preferat să ascunde fapte. 

În cursul procesului Haller este băgat la detenție de o noapte pentru sfidarea judecătorului, ultima oară chiar când decizia este în favoarea Lucindei și este eliberată. Este parcursul unei renașteri și pentru avocat. 

NO WORRIES, CĂTĂLINICIKA! Teatrul Alexandru Davila Pitești

Această piesă este scrisă de Adelina Toma, pare într-un fel asemănătoare cu cea văzut cu o săptămână înainte Frumoasă și cool. Piesa are în centru visul american. Mulți tineri încearcă să ajungă în America, trăiesc visul american, New York acționează ca un magnet. Dar în America nu sunt câini cu covrigi în coadă. Dacă în vremea comunismului mai merge cu azilul politic dacă scăpai de România, foarte greu, acum este mult mai dificil. Singura soluție indicată de un avocat este să te măriți de conivență cu un cetățean american. Dar și asta este periculos, dacă cei de la Emigrări află ai încurcat-o! Cam asta este în mare ideea acestei piese. Spre deosebire de precedenta amintită este mai bine construită dramatic. De fapt este un monolog punctat cu diverse interacțiuni. Este vorba de conversațiile video cu mama, care nu vrea să audă de măritișul dubios, de întâlnirea și conviețuirea cu românca Angi și cu turcul de fapt sirian Selim. 

Cătălina ajunge la New York și își ia trei joburi să facă bani să poate intra la Teatru. Căsătoria de conivență cu Pete, care nici nu apare decât în niște poze, este denunțată de o amantă a lui Pete. Trebuie să se reîntoarcă , termină Teatru în România și vine apoi la New York cu o viză turistică, dar problemele revin și i se interzice intrarea în America. Actorii sunt bine în roluri, în primul rând Teodora Colț în rolul Cătălinei. 

Ce m-a deranjat la piesă este că din motive de localizare, autoarea se simtă obligată și și obligă actorii să vorbească în engleză, cu subtitluri. Și asta destul de mult în economia piesei. Cred că mai bine îi punea pe actori să vorbească românește și pe cei străini cu accent american, sau de exemplu sirian!

Este o dramă, pentru că visele se pot termina urât. Totuși dacă mă gândesc la prietenii stabiliți în SUA, niciunul nu a dat chix, au început greu, cu joburi necalificate, dar au reușit în final să aibă in statut de  middle class.

Dei a fost o reprezentație bună și a ajutat și filonul dramatic al piesei.

Distribuția

Cătălina – Teodora COLȚ

Mama – Ioana PODĂREANU

Angi – Ada DUMITRU

Selim – Gogu PREDA

Miroslav Dimitrievich – Gabriel GHEORGHE

Regia artistică | Claudiu GOGA

Scenografia | Lia DOGARU

Ochii Monei de Thomas Schlesser

În pofida numelui Thomas Schlesser este un critic de artă și un scriitor francez.

Și ne-a dăruit această carte superbă. 

Ochii Monei este un roman despre o fetiță de 10 ani pe cale șsă-și piardă vederea. După consultații la doctor Mona este luată de bunicul ei, Henry să aibă o privire asupra artelor vizuale și să se bucure de ele, chiar în pericolul ca ea să-și piardă vederea. 

Fiind parizieni Henry și nepoata Mona încep să parcurgă evoluția artei în muzeele Parisului. Și unde decât în Paris ai posibilitatea să parcurgi cele mai frumoase tablouri, picturi, sculpturi și performance-uri.

Și călătoria începe cu Louvre, apoi cu Orsay și se sfârșește cu arta modernă la  Beaubourg Muzeul Pompidou.

Așa Mona face cunoștință cu marii pictori ai renașterii, clasicismul francez și englez, cu marii impresioniști și cu fondatorii artei moderne. 

Pe rând Mona admiră fresca Cele trei grații a lui Boticelli, Mona Lisa a lui Da Vinci, Rembrandt, Vermeer, Michelangelo. La Orsay are posibilitatea să vadă impresioniștii, iar la Pompidou pe pictorii și sculptorii moderni printre care Brâncuși. Fiind un mare amator de artă, gustul pentru ea mi s-a trezit citind în finalul clasei a XI-a, ultima din promoția mea pe Updike cu Centaurul care mi l-a revelat pe Vermeer. Cartea este foarte interesantă, în tablouri se descoperă detalii pe care nu le vezi din prima privire, mai ales la tablourile abstracte, 

Mi-a plăcut foarte mult coperta cu tabloul Portretul Biei di Cosimo de Medici de Agnolo Bronzino ce poate ilustra portretul personajului Monei. 

O carte de mare succes care se citește cu ochii pe reproducerile tablourilor și sculpturilor povestite în carte. 

Black Space & Adolescence

Am văzut două seriale dedicate tinerilor de tip thriller, unul israelian, altul britanic.

Black Space

Cred că din acest serial am văzut primul episod, sunt 8 în total, dar nu am mai văzut restul serialului. Este un serial cu elevi la un liceu din periferiile Tel Avivului. Sunt elevi în clasa a XII-a terminală și în Israel. Într-o comemorare în liceu, apar niște teroriști deghizați cu capete de unicorni, care comit un masacru. Cu investigarea a cestui atentat se ocupă inspectorul Rami Davidi. Acesta și-a pierdut în liceu un ochi într-o bătaie cu alți liceeni. În primă instanță pare că este un atentat comis de trei muncitori palestinieni, dar sunt eliberați în final. Bănuiala lui Davidi este că este un atentat comis de liceeni. Și începe investigațiile de ce și cum s-a comis atentatul. Investigațiile poliției duc la desfășurări neașteptate. Ce m-a impresionat în acest liceu este cp este dotat cu echipamente ultramoderne, inclusiv o imprimantă 3-D, o piscină de concursuri de înot. Titlul filmului vine de la un sit ascuns Black Space, unde se poate comunica fără să fi urmărit. Văzând acest serial mi-am amintit de serialul american Beverly Hills, cu liceeni americani de aceeași vârstă. Acolo totul era mai luminos, cu toate că se întâmplau și acolo drame. Aici în serialul Black Space sunt prezentați niște tineri care par dezorientați, fac petreceri unde consumă votcă, nostalgie din Rusia? fumează ca turcii, au relații tensionate cu părinții. Este un Beverly Hills pe dos! Serialul este tensionat și merită văzut.

Adolescence

Acest serial este o producție britanică extrem de recentă. Creatorii vor prin acest serial să investigheze resorturile psihologice care au dus la atacuri cu cuțitul a unor tineri. Tânărul Jamie Miller este arestat într-o acțiune a poliției care pare desprinsă din cele cu gangsteri. Jamie (Owen Cooper) este suspect de crimă. Suntem lămuriți că dovada incontestabilă este un videoclip filmat de camerele CCTV unde Jamie o lovește pe cuțitul pe Katie, colega lui. Jamie are doar 13 ani! deci este mai mult puber decât adolescent. Mobilul crimei este un lucru inventa de sinistrul Andrew Tate care are probleme cu poliția română și care se numește incel, adică un tânăr care nu este în stare să aibă relații de fetele. Jamie provine dintr-o familie normală, are o soră mai mare care termină liceu. El este în clasa 8, pentru că în Marea Britanie se începe școala la 5 ani! Fiul polițistul care anchetează cazul îl lămurește în privința unor acțiuni pe instagram care au caracter de hărțuială, bullying! Serialul este destul de static. Se urmăresc reacțiile lui Jamie față de psihologi, ale familiei lui Jamie care este lovită de această nenorocire. 

Regina mamă

În această seară am fost din nou la teatru. În această seară de 18 martie după  o zi în care a nins și s-a lăsat frigul am vizionat o piesă pusă în scenă la Teatrul Național București. Este piesa Regina mamă de Manlio Santanelli, care oferă un recital de mare clasă a doi actori de mare calibru, Oana Pellea și Marius Manole. 

Piesa este o dramă pigmentată cu o grămadă de momente comice. Alfredo, fiul de 45 de ani revine la mama lui, Regina, pentru că aceasta este bolnavă. Regina este o mamă cârtitoare, cârcotașă care-și chinuie fiul. Aflăm povestea mitologizantă a întâlnirii părinților, apoi mama nu este mulțumită de nora Erminia. Fiul începe un jurnal despre relația lui cu mama, intitulat Regina mamă de unde și numele piesei. Sunt momente dramatice, dar și o grămadă de situații comice. Piesa este reușită, este dramatică și cu multe momente foarte bune aplaudate de public. 

Am avut plăcerea unei reprezentații teatrale de foarte bună calitate!

Cei care au contribuit la punerea în scenă sunt:

Asistent regie:

Mădălina Ciupitu

Scenografie:

Mădălina Marinescu

Costume:

Maria Ștefănescu

Muzica:

Andrei Irimia.















































































































































































































Curios că nu este un regizor, probabil cei care sunt autorii punerii în scenă sunt cei doi actori. 

Frumoasă și cool la Teatrul Davila

 

Am mers la teatru în această seară cu mari speranțe și am plecat dezamăgit.

Piesa pusă în scenă de Alexandru Grecu de la Chișinău aparține unei scriitoare dramatice româno -americană Alexandra Ares. Este o însăilare povestită de eroina piesei, Onda care este frumoasă și profită de acest lucru. Se mărită cu Dan un om în vârstă și bogat. Onda se cuplează cu un tânăr expat Keev, care este interesat doar de sex. Suntem în anii 90 în care unii au devenit foarte bogați, alții au ajuns șomeri. După 7 ani pleacă la New York și acolo este angajată la o agenție de casting și modelling dar nu reușește și se cuplează cu un dramaturg falit (actorul basarabean are un puternic accent de Chișinău, nu de New York!). În final, dezamăgită pleacă înapoi în România. Lipsește filonul dramatic. Noroc că piesa este salvată în primul rând de Luana Lute, o actriță frumoasă și delicată și ceilalți actori încearcă ceva. Ce mi-a plăcut a fost scenografia formată din geamantane folosite în multiple situații. Foarte bună și coloana sonoră, și videoclipurile rulate pe ecranul din spatele scenei. 

Concluzia este că nu oricine poate fi Caragiale!

Distribuția

Onda – Luana Lute
Onda mică – Ira Cazac
Mama Ondei – Natalia Lupăcescu
Dan – Florin Dobre
Pepe – Vlad Popescu
Keev – Marius Furtună
Sam – Pavel Lupăcescu

Regia artistică și ilustrația muzicală | Alexandru GRECU
Scenografia | Ecaterina SALIMOVA
Coregrafia | Dumitru TANMOȘAN