Câteva nopți și încă una de Isidoros Zourgos

De această carte am citit în Observator cultural în care autorului i s-a luat un interviu. Și m-a interesat pentru că, după Nopțile ciumei a lui Orhan Pamuk părea încă o carte despre apusul Imperiului Otoman. Și credeam că este o carte care relata apusul unei epoci de la începutul secolului XX.  Însă este povestea primei jumătăți de secol XX.

Cartea începe într-adevăr pe la 1909, când sultanul Abdul Hamid al II-lea este detronat și înlocuit și apoi este trimis în exil la Salonic. Cartea însă este altceva, este un poem dedicat orașului Salonic și este despre o frumoasă poveste de dragoste care mi-a amintit de Doctor Jivago. Pentru că sunt niște capitole când eroul romanului, Lefteris Zevgos ajunge în câmpia Ucrainei în plină iarnă, cu corpul expediționar grec care să lupte împotriva Armatei Roșii după Primul Război Mondial în Războiul Civil contra bolșevicilor.  Dar subiectul romanului este povestea de dragoste extraordinară dintre Lefteris și Mirza, care amintește tot așa de romanul lui Pasternak. Este, pe de altă parte un roman de aventuri. 

Sunt foarte interesat și am nostalgia acestei zone, Macedonia de Nord și Tracia pentru că îmi petrec vacanțele la mare în Grecia, chiar în zona amintită de roman, Kavala, Thassos, Halkidiki. Zona balcanică ne este familiară nouă românilor, sunt obiceiuri comune, am fost dominați și noi de otomani timp de 4 secole.

Abdul Hamid este cazat în Salonic în vila Allatini. Aici începe povestea lui Lefteris Zevgos, fiul lui Ianis și al lui Giselle, franțuzoaica din Marsilia. Ianis este grădinarul vilei Allatini și fiul lui Lefteris, ucenicul lui. Singura plăcere a bătrânului sultan detronat este să o urmărească pe micuța Mirza, fiica unui bogat domneh, evreu care a trecut la Islam. Micul Lefteris este fascinat de Mirza și se transformă în dragoste. Lefteris este fluent în franceză, datorită mamei, care îi va fi toată viața un mare avantaj. Suntem încă în vremurile când Macedonia și Tracia erau încă sub stăpânire otomană, iar Salonicul era un oraș cosmopolit dominat financiar de evreii în număr foarte mare. În Salonic tăiau laolaltă greci, turci, armeni, bulgari sârbi, ba erau țărani aromâni în fustanelă care aprovizionau cu carne și lapte. Pierderea Salonicului după războaiele balcanice la greci nu a fost o dramă pentru otomani, erau totuși permisivi cu credințele altora. Nu cum a fost cazul dramatic al naționaliștilor maghiari când Transilvania și Clujul s-au unit la România Mare!

Lefteris este un descurcăreț, vinde ziare, apoi devine om de încredere al tatălui Mirzei. Dragostea ce lor doi tineri se dezvoltă și tatăl află de amorul lor și îl trimite pe Lefteris în armată și război. Este frontul generalului Sarrail dec la Salonic. Apoi Lefteris ajunge în Ucraina, dezertează, se asociază cu un dezertor francez, rezistă cu greu iernii din stepa Ucrainei, se îmbarcă la Sevastopol, ajunge la Marsilia. Aici își ia numele de francez de Girdot. Primește o recomandare și ajunge în serviciul cunoscutului negustor de arme Sir Basill Zaharoff. Este trimis în Grecia să urmărească din Pireu evoluția războiului greco turc din 1922 care se termină cu o catastrofă pentru greci. Lefteris se retrage la Marsilia unde intră în afaceri cu ulei de măsline. Apoi încearcă să intre în afaceri cu diamante la Anvers. Nu are succes, se întoarce la Salonic și devine director al unei fabrici de textile. Devine un  om bogat, își ia casă vis a vis de casa Mirzei. Mirza a plecat la Constantinopole unde s-a și măritat. Vine războiul și Mirza se întoarce în Salonic să-și ceară casa rechiziționată de naziști. Este  salvată de Lefteris când în Salonicul plin de evrei, aceștia sunt adunați și trimiși la Auschwitz. După război Lefteris se implică în afaceri prospere imobiliare și redevine bogat. Un singur nenoroc are Lefteris, nu are noroc în dragoste. 

Leftetis a ajuns la 80 de ani, a a orbit între timp și este îngrijit de o intendentă pe nume Jenny. Se hotărăște să-și scrie viața cu ajutorul unui tânăr scriitor Orestis. Acesta este de fapt acest roman!

A fost o adevărată surpriză romanul lui Zourgos, nu l-am lăsat din mână și am citit carte lui de aproape 600 de pagini în două zile. 

Îl recomand cu căldură. 

Istoria Orientului Mijlociu - de la apariția creștinismului până în prezent de Bernard Lewis

 

Am fost interesat de această carte ca să aflu, cum într-o perioadă scurtă popoarele Orientului Mijlociu și Africii de Nord s-au islamizat și au adoptat limba arabă.

Islamul, religia musulmană a fost creat de Mahomed, profetul lui Allah - Dumnezeu, inspirată din credințele monoteiste creștină și iudaică. Islamul este o credință monoteistă mai apropiată de iudaism prin precepte și obiceiuri specifice acestei  zone, interdicția consumului cărnii de porc și circumcizie.

Credința islamică reține ca profeți pe cei din Biblia iudaică, cât și pe Isus Cristos al Noului Testament. Această religie a fost rapid adoptată de locuitorii Arabiei și a constituit suportul cuceririi rapide a Orientului Mijlociu, Africii de Nord Iranului. A fost adoptat de invadatorii turcii ai stepelor central asiatice, cât și a Iranului. 

Nu îmi puteam explica cum Islamul a avut asemenea succes și a impunerii arabei a  atâtor popoare diferite din Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Aici erau popoare foarte vechi, cele din semiluna fertilă și Egipt care care au inventat scrisul și au început istoria. Aceste popoare aflate sub stăpânire romană se creștinaseră. Explicația este simplă și asemănătoare cu romanizarea Galiei, a Peninsulei Iberice și a ținuturilor dacice, dar și din  sudul Dunării, o civilizație superioară care impune adoptarea latinei vulgare. La fel stăpânire arabă a acestor ținuturi din Orientul Mijlociu a impus folosirea arabei și renunțarea la vechile limbi, cu mici excepții cum  este copta creștinilor din Egipt. În plus Coranul. cartea sfânta a musulmanilor nu este tradusă, el este predicat doar în arabă. Și în tradiția catolică limba sfântă era latina. În schimb în zona ortodoxă Biblia a fost tradusă din greacă în slavonă pentru uzul popoarelor slave din Peninsula Balcanică, cu reflexele slave în limba română, a românilor supuși stăpânirii slave și a adoptării ortodoxiei în rit slav.  Dintre cei islamizați timpuriu, doar turci și iranienii și-au păstrat limbile. Iranul avea o puternică tradiție imperială, iar turcii au constituit cel mai puternic imperiu musulman. 

la început în secolul VII-IX în tot arealul Orientului Mijlociu, Iran, Africa de Nord și Anatolia s-a format un imperiu arab condus de califii din Bagdad care a intrat în conflict cu Iranul pe care l-a cucerit și în război continuu cu Imperiul Bizantin. Acest imperiu a început să se destrame și i-a luat locul un nou imperiu iranian în estul Orientului Mijlociu, iar în Anatolia constituirea Imperiului Otoman, cel mai important stat musulman din istorie. Orientul Mijlociu a cunoscut o nouă năvălire din stepele Asiei. Este vorba de năvălirea mongolă care a distrus statele islamice din zonă, dar ulterior și mongolii s-a islamizat. Statul cunoscut sub numele Hoarda de Aur, constituit de mongolii tătari din nordul Mării Negre a intrat sub stăpânirea otomană.

Imperiul otoman al turcilor stabiliți în Anatolia, redenumită și Asia Mică a intrat în conflict cu Imperiul Bizantin pe care l-a cucerit definitiv după ce Constantinopolul a fost cucerit în 1453. Ulterior, otomanii au cucerit toate statele din Peninsula Balcanică, ale grecilor, bulgarilor și sârbilor. Principatele române Valahia și Moldova au intrat în suzeranitatea otomană, păstrând o relativă autonomie.  Extinderea otomanilor în Europa Centrală a continuat prin înfrângerea Ungariei de către Soliman Magnificul în 1526 la Mohacs și a asedierii Vienei în 1529. A urmat un nou asediu în 1683 al Vienei încheiat cu înfrângerea otomanilor și recucerirea Ungaria în finalul secolului al XVII-lea. În secolul al XVIII-lea au apărut și Rusia care a cucerit posesiunile  din nordul Mării Negre. Cu apariția naționalismului inspirat de Revoluția Franceză, Imperiul Otoman se dezagregă. Apare Grecia independentă apoi România, Serbia și Bulgaria. În Primul Război Mondial Imperiul Otoman pierde stăpânirea Arabiei, a Siriei și Irakului care intră sub mandat franco britanic. După Al Doilea Război Mondial în Orientul Mijlociu apar state independente, în Africa De Nord , Maroc, Algeria, Tunisia și mai vechiul stat independent al Egiptului. În Orientul Mijlociu apar Arabia Saudită, Siria care ajunge într-o formulă unificată Republica Arabă Unită cu Egipt, care se destramă, Irak și în Est Iranul. În zona Mediteranei se constituie, Libanul și Iordania. Cea mai sensibilă zona este Palestina unde migrează mulți evrei supraviețuitori ai Holocaustului. Pentru păstrarea echilibrului, Marea Britanie împiedică emigrarea evreiască, dar nu reușește, După 15 mai 1948, ONU declară formarea a două state separate Israel și Palestina arabă. Arabii nu recunosc această decizie și Israelul înfruntă  vecinii arabi pe care apoi în înving succesiv în mai multe războaie. Această problemă politică nu este rezolvată nici azi. Israelul s-a constituit în cel mai puternic stat democratic din Orientul Mijlociu și arabii și musulmanii încă nu pot accepta această realitate. Problema islamică și arabă este că niciunul din statele Orientului Mijlociu nu sunt în stare să dezvolte democrații, fiind tentate de autocrații, sau teocrații ca în Iran.

Imperiul arab constituit în secolul VII a moștenit multe de la statele pe care le-a cucerit, a tradus și conservat filosofia antică greacă. S-a dezvoltat o cultură arabă care a preluat aceste moșteniri și le-a dezvoltat. Însă blocați de religie arabii și musulmanii au rămas în urma Europei Occidentale.

Cartea istoricului Bernard Lewis este a unuia din cei mai reputați istorici ai Orientului Mijlociu și ne prezintă istoria zbuciumată a acestei zone.

Exit Strategy de Andrew Child

Exit Strategy Strategie de scăpare este ultimul roman din seria Reacher, scris în 2025.

Reacher se află o cafenea în Baltimore. El observă o combinație gen Las Fierbinți, marca Ardiles. Un cuplu așteaptă venirea unui investitor. Acesta apare și le spune că le-a triplat banii. O pereche de oameni în vârstă, cam jerpeliți îl oprește pe investitor și îi dă un plic cu 10000 de dolari să le înmulțească și lor banii. Reacher îi urmărește, erau niște escroci și îi neutralizează pe bărbați, iar pe femeie o trimite le șeful lor să le spune că sunt în pericol dacă mai încearcă astfel de combinații. Se întoarce în cafenea și le dă vârstnicilor plicul cu bani înapoi și le arată servieta în care sunt fișicuri cu câte o bancnotă deasupra și restul hârtie de ziar. Când pleacă, un individ trece pe lângă ca și cum ar încerca să îl fure. Și constată că a primit un bilet de la acest individ. Era victima unei confuzii. Cel care îl coordona i-a transmis că trebuie să dea biletul celui mai mare individ din cafenea. De fapt, destinatarul, un tip mai mare ca Reacher murise pe drum în urma unui atac de cord. 

Reacher se duce la punctul de întâlnire și se lămurește. Gilmour, tipul în chestiune era angajat al portului din Baltimore. El, după alcoolism și bani pierduți la cazinou într-o stare progresivă de degradare este recomandat în acest post de un individ care-i plătise toate datoriile. În schimb, Gilmour trebuia să faciliteze intrarea și recuperarea din port dintr-un container a unui obiect. Gilmour este șantajat de acest individ. Gilmour fusese militar în spionaj militar și se pricepea la computere. El știa că astfel de operațiuni secrete erau aranjate de CIA. Gilmour este ajutat de Reacher să identifice cine știa de datoriile lui și își dă seama că o doctoriță psihiatru îl trădase. Ajung la ea, dar era deja moartă, se duc și acasă la ea și soțul ei, și era cel care îl șantajase plătind datoriile lui Gilmour. Era și el mort împușcat la fel ca soția lui.  

În paralel apare un anume Morgan Strickland. Numele mi-a reamintit de personajul lui Radu Tudoran, Martin Strickland! Aproape că parcă Child s-ar fi inspirat din Toate pânzele sus!? Acest Strickland avea o firmă de contractori militari și pregăteau o invazie în Armenia, contra unui grup separatist care ar fi sprijinit Iranul pentru obținerea de uraniu pentru bombă! Toate astea pe baza mărturiei unei anume Violeta Vardanyan. Strickland avea un petec pe ochiul stâng pierdut și cu mâna stângă pierdută în Irak într-un atac terorist, în 2003. Tipul dezvoltase această firmă de contractori militari, adică mercenari de vânzare și pe baza prieteniei cu Mark Hewson, camarad din Irak care lucra la Pentagon. Toată afacerea era o porcărie aranjată de Strickland să se umple de bani. Strickland avea baza de pregătire într-o mină de calcar din împrejurimile Baltimore. Gilmore și Reacher află ce era pachetul ce trebuia introdus în SUA. Astea erau în interesul lui Strickland. Reacher și Gilmour pătrund în baza lui Strickland cu ajutorul unei ambuscade. Îl lichidează pe Strickland și apoi îl capturează și pe Hewson care venise să semneze contractul, dar are aceeași soartă. 

Reacher se duce la stația Greyhound să ia autobuzul, dar este oprit de Gilmour care vrea să-i dea rucsacul lui Strickland în care erau o juma de milion de dolari. Reacher refuză și îi dă înapoi rucsacul lui Gilmour să gestioneze el acei bani.  

Este al 30-lea roman Reacher! Primul roman, Killing Floor, ecranizat în serial, a apărut în 1997.  Deci peste doi ani se fac 30 de ani de când  Reacher a devenit faimos în romanele lui Child! Îmi dau seama că Lee Child, acum și Andrew Child folosesc suportul unor ajutoare care fac documentare privind geografia locurilor unde se desfășoară acțiunea romanelor, cât și alte detalii privind acțiunea romanelor. 

In to Deep de Andrew Child

Lee Child a scris romanele thriller, hard boiled Reacher până de curând când l-a delegat pe fratele său, Andrew, cu 14 ani mai tânăr să  continue seria de romane Jack Reacher. Romanele sale au avut un mare succes. Două au fost ecranizate cu Tom Cruise în rolul principal. Tom Cruise nu corespunde datelor personajului romanului și au reînceput ecranizări ale romanelor Reacher sub forma unui serial, care se află la al treilea sezon, fiind în lucru al patrulea. De această dată Reacher este actorul Alan Ritchson, care este un tip solid de peste 1,90 m înălțime și  serialul se inspiră din romanele lui Lee Child. Acesta este cel de-al 29-lea roman Reacher, scris în 2024. Titlul In to Deep s-ar traduce În adâncuri.

Romanul este încurcat și misterios. Reacher se trezește confuz ca și cum ar fi într-o apă adâncă blocat și incapabil să se miște. De fapt fusese recuperat de un anume Ivan Vidic care-l scoate dintr-o mașină care s-a lovit de un copac și șoferul lui, un anume Gibson a murit în accident. El este cu cătușe la mâini și picioare la dispoziția unui anume Fletcher. Aceștia sunt într-o bandă care fura obiecte de artă. În echipă mai era încă unul, care dispăruse, și un tip dur, solid și mare numit Kane  și, finalmente Paris, o tipă foarte bună la umblatul pe computere,  la făcut activități de hacker. Reacher îl păcălește pe Fletcher și îi eliberează mâna care zice Reacher că este ruptă și îl bate și se eliberează. Când să plece dă de Vidic care ajunsese la casa unde era sediul activităților interlope. Acesta îl convinge pe Reacher, să se adăpostească în motelul de unde îl luase Gibson. Reacher suferise o contuzie și nu-și mai amintea cum ajunsese în mașina lui Gibson. Vidic spune că Gibson era un om de la FBI și îi propune să spargă un seif unde se aflau 2,5 milioane $. Ei se pregăteau să dea o lovitură într-o casă cumpărată de ruși, care își ascundeau averile în America. Între timp în motel este atacat de o tânără care-l confundase cu Kane, care semăna  cu Reacher la dimensiuni. Acest Kane îl omorâse pe tatăl lui Knight, tânăra polițistă care-l atacase din eroare pe Reacher. Cei doi decid să formeze o echipă. Se duc la casa sediu al interlopilor și găsesc cadavrul lui  Gibson, pe care-l pozează Knight și îi ia amprentele. Reacher și Knight se duc la casa rușilor înainte ca banda să dea lovitura. Reacher îi anihilează pe rând pe Fletcher, care era șeful, pe Vidic și în final pe Kane căruia îi aplică lovituri cu niște tigăi din bucătărie. Reacher se duce apoi la mina unde banda ascundea valorile și era seiful și o prinde și pe Paris. Paris și Vidic dăduseră de un raport secret al unei companii numite Cone Dynamics, care se ocupa de instalații de sunet, raport care putea valora foarte mulți bani. Se petrec mai multe lucruri, Knight și Vidic sunt luați prizonieri de niște indivizi care lucrau pentru o firma șantajată de interlopi. Paris și Reacher le scriu celor șantajați că vor face publice lucruri din  activitatea lor care nu era în regulă. Ei sunt readuși la mină și Reacher o eliberează pe Knight și îi leagă pe răpitori în dubă și pe Vidic și pe Paris. Însă Kane cu ajutorul asistentului vocal își cheamă acoliții este eliberat și ajunge la mină unde dă de cei legați acolo. O eliberează pe Paris, dar și pe Vidic. Între timp intervin cei de la FBI și o anume Denison, șefa echipei îi interoghează și de la Reacher află lucruri dubioase despre Vidic. FBI încearcă să pună mâna pe Vidic, dar acesta dispare. Vidic și Knight ajung la Fort Lauderdale unde Vidic se pregătea să vândă raportul și să ia o grămadă de aur de la cumpărători. Reacher recuperează stickul de memorie unde se afla raportul și este îngrozit. Este ceva similar cu ceea ce este în filmul House of Dynamite! Vidic, Paris și Kane se revăd la Aeroportul pentru avioane de mici dimensiuni pentru zboruri speciale unde aurul fusese încărcat și se pregăteau să plece. Kane îi împușcă  pe Paris și pe Vidic și pleacă cu aurul într-o insulă în Bahamas. Denison promite că FBI organizează o acțiune împotriva lui Kane, dar Reacher se îngrozește că, având o copie a raportului, Kane o mai poate vinde, cu consecințe catastrofale pentru America, așa că acționează rapid împreună cu Knight. Finalul este foarte tensionat. Reacher îl anihilează pe Kane, dar Knight îl roagă să-l lase în viață ca să fie judecat. Se întorc înapoi în Florida cu echipa FBI și Reacher o avertizează pe Denison să-l lichideze pe Kane ca foarte periculos. Kane trebuia operat la cap după bătaia luată de la Reacher și operațiile pot fi nereușite! Reacher și Knight se despart, Knight să-și reia postul de polițistă în Tucson, Arizona, iar Reacher să aibă noi aventuri. 

Roma foarte bun în stilul Lee Child!

Blaga În căutarea numelor de Florina Ilis

Cu Lucian Blaga eu am o istorie pe care vreau să o redau, deși am mai scris despre ea. Eram în 1971 la o întâlnire a studenților cu scriitorii,  la Casa de cultură a studenților. Era prezent și Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor Români. S-au purtat discuții și a venit momentul întrebărilor și eu m-am ridicat și am întrebat de ce Lucian Blaga nu a fost studiat de mine în liceu în perioada 1963-1967. Zaharia Stancu a bălmăjit ceva despre un bust al lui Blaga realizat de Cornel Medrea, care se află aruncat la un CAP, cât este premiul Nobel, Blaga fiind propus pentru premiul Nobel pentru literatură. Și eu am replicat că nu mă interesează de ce Lucian Blaga nu a luat premiul Nobel, ci de ce noi elevii nu  l-am studiat pe Blaga. A urmat un ropot puternic de aplauze din partea studenților prezenți. După întâlnire Stancu m-a chemat și m-a întrebat de unde sunt și i-am spus cu mândrie că sunt ploieștean de la liceul I. L. Caragiale. ''Aha, care va să zică ești republican'' a replicat Stancu, în sensul că am o gândire independentă. Am citit Spațiul Mioritic și am încercat și alte opere filosofice ale lui Blaga. Mai puțin poezie, cu toate că este extraordinar de frumoasă. 

Blaga a scris două cărți autobiografice, Hronicul și cântecul vârstelor și Luntrea lui Caron pe carele-am citit. Florina Ilis s-a angajat și a scris o biografie romanțată, această Blaga - În căutarea numelor. Este o  carte care se ocupă de muzele inspiraționale ale lui Blaga care l-au făcut să scrie mai multe volume de poezii. Se pare, spune Florina Ilis că lui Blaga îi trebuiau niște muze feminine să-l inspire în poezie. A fost Domnița Gherghinescu Vania, tânăra soție a lui Gherghinescu Vania și el scriitor, poreclit și Ștefan Micle, după soțul muzei eminesciene. Au mai fost și Eugenia Mureșanu, Elena Daniello. Apoi au mai fost alte tinere precum studenta italienistă Coca, si non e vero e ben trovato, sau studenta din tren?! Apoi transpar relațiile încordate cu puterea comunistă, care l-a exclus din Academie și l-a îmbrâncit din postul de profesor la Universitatea din Cluj în acela de bibliotecar. Totul este prezentat ca proză fantastică amestecând vremurile, când era diplomat și apoi profesor la Sibiu. Și totul apare ca o varză narativă. Cel mai tare m-a enervat că Florin Ilis bagă ca și-ul ca să evite cacofoniile. Putea să folosească alte formulări?

Cartea, după mine, este un eșec!

Kill Shot de Vince Flynn

Kill Shot - Lovitură decisivă este al doilea roman din seria Mitch Rapp. Este publicat în 2012, dar acțiunea pare a avea loc cam la finalul anilor 1990 începutul lui 2000. De ce? Păi tehnologia telefoanelor celulare nu era încă dezvoltată. Cum se vede și din filmele prezente telefonul celular este un personaj important în aceste filme, cum era țârâitul sinistru al telefoanelor cu disc din filmele de până în 1990. Primul roman, American Assassin a fost făcut film și l-am văzut, nu am citit romanul. Autorul s-a stins din viață în 2013, se pare că și al treilea roman îi aparține?! Restul de romane au fost scrise de alți autori, pentru că succesul primelor romane Mitch Rapp a fost foarte mare. Este o practică cunoscută în domeniu, după decesul autorului de succes, romanele lui sunt continuate de alți autori sub franciza numelui acestuia. Lee Child a cedat franciza Reacher, fratelui său cu 14 ani mai mic, Andrew Child și continuă seria de romane.

Mitch Rapp este grav afectat de moartea iubitei lui, ucisă într-un atac terorist. Este descoperit de Irene Kennedy de la CIA și intră într-un program de pregătire a CIA pentru asasini profesioniști, folosiți în acțiunile de anti terorism. Cel care îl pregătește este veteranul Stan Hurley, care nu-l prea are la inimă. Programul de acțiuni anti terorism în care este pregătit Mitch Rapp este coordonat de Thomas Stansfield, Director de acțiuni speciale CIA. El alcătuiește o listă de ținte care trebuie executate de Mitch Rapp. 

Mitch Rapp se află în Paris. Misiunea lui este să-l execute pe Tarek, ministrul petrolului din Libia, fost în securitatea libiană și cu multe acțiuni teroriste. Mitch coboară pe o sfoară în balconul camerei de hotel a lui Tarek. Întră în cameră și-l execută pe Tarek, dar în cameră pătrund mai mulți indivizi înarmați cu arme cu dispozitiv silențios. Rapp îi termină pe patru dintre ei, dar aceștia umplu camera de gloanțe și o ucid și pe prostituata cu care Tarek era în pat. Rapp ajunge pe balcon și coboară în stradă, dar Samir, al cincilea terorist îl rănește în umăr și încearcă să îl împuște când acesta fugea pe stradă. Samir iese din hotel, dar pe culoar împușcă doi curioși care ieșiseră din cameră și jos, pe al treilea care era un angajat al hotelului. 

Evenimentele au mare răsunet la Poliția Parisului, dar și la CIA pentru că se știa de acțiunea lui Rapp. După  ce Rapp înoată prin Sena, ajunge într-un depozit unde se pansează și găsește niște haine. Se duce la un hotel și anunță pe iubita lui Greta, nepoata unui bancher elvețian, prieten bun cu Thomas Stansfield Greta care vine degrabă la Paris. Rapp se teme că a fost o capcană și că a fost ambuscat, cineva de la CIA a trădat și devine foarte mefient și nu anunță pe cei de la CIA.

Stansfield și Irene Kennedy pleacă și ei la Paris. La fel și echipa lui Stan Hurley cu Victor, un dobitoc periculos care îl ura pe Rapp, care îl bătuse la antrenamente. 

La locul asasinatului ajunge Neville, o foarte bună polițistă care să investigheze cazul. Însă acolo apare și Paul Fournier, de la DGSE, care îi fusese amantă cu ani în urmă. Fournier era un personaj foarte controversat și alunecos. Acesta, după ce pleacă de acolo se întâlnește cu Samir și cu Max Vega, un spaniol cu tată saudit radicalizat care finanța terorismul. Întâlnirea are loc la Sacre Coeur într-o criptă. Monsegnorul, fost în Rezistență aude toată conversația și își dă seama că Fournier este trădător. El anunță pe un vechi prieten de la MI6.

Rapp recrutează un dealer de droguri să intre în casa ascunsă a CIA din Paris să-i recupereze bani și diamante. El știa că CIA urmărește această casă ascunsă. Ea era supravegheată de Victor și alți doi camarazi într-o dubă. Stan Hurley primește un telefon de la Stansfield ca supraveghetorii să se retragă și Hurley îi ordonă lui Victor să retragă supravegherea, dar Victor nu respectă ordinul. Îl surprinde pe dealer și-l omoară, crezând că l-a executat pe Rapp. Apoi ordonă camarazilor să recupereze  cadavrul și după aceea îi împușcă pe amândoi. Apar doi oameni de la DGSE pe care Victor îi împușcă. Unul este însă doar rănit. Rapp cu Greta urmăriseră tot ce se întâmplă dintr-un apartament de vis a vis. Iese, dar Victor fuge cu duba abandonând cadavrul unui camarad. Rapp îl îngrijește pe rănitul de la DGSE, apar doi reporteri americani și Rapp le ordonă se cheme ajutoare, după care dispare. Ia legătura cu Kennedy și acceptă să se vadă și cu Stansfield și le povestește ce s-a întâmplat cu Greta martor. Între timp Victor este interogat de Hurley și minte privind toată povestea, dând vina pe Rapp. Rapp primește acceptul să-l interogheze el pe Victor. Îl rănise deja dar începe să-l împuște în picioare să spună cine a trădat și află că Victor turnase pe Rapp lui Cooke, adjunctul CIA. Cooke ajunge la Paris și se întâlnește cu Fournier la Hotelul Balzac. Aici erau și Samir și Max Vega care-i dă un milion de dolari cash și încă unul prin bancă. Cooke dă informații suplimentare despre familia lui Rapp. Însă erau urmăriți de oameni CIA și Rapp ajunge la Hotel Balzac. Îl execută pe paznicul de la ușă, intră în cameră și îi împușcă pe rând pe Vega și Samir, apoi pe Fournier și Cooke. Rapp termină pe trădători și teroriști. Misiune îndeplinită și urmează alte acțiuni de contraterorism.

Cartea este bine scrisă, trepidantă, cu momente foarte tensionate. Este într-o engleză simplă potrivită la genul thriller. 

City of Shadows - Barcelona serial

Mi-am oferit de Crăciun serialul City of Shadows - Ciudad de sombras - Orașul umbrelor și nu mi-a părut rău de loc. Se bazează pe romanul Călăul lui Gaudi de Aro Sainz de la Maza. Romanul este un roman horror n care subiectul principal este moștenirea lui Gaudi. Văd că sunt două romane cu detectivul Milo, traduse în românește!

Barcelona este unul dintre cele mai frumoase orașe din lume și asta se datorează marilor arhitecți moderniști dela finalul secolului XIX și începutul secolului XX, în care se distinge unul dintre cei mai geniali arhitecți, Antoni Gaudi. Pentru că romanul este dedicat operelor arhitectonice ale lui Gaudi între care cel mai important monument este Sagrada Familia, catedrala Barcelonei la care se lucrează încă. 

Am ajuns de două ori la Barcelona, am vizitat Sagrada Familia de două ori, am fost la Parc Guell și faimoasa casă Mila La Pedrera și sunt foarte atașat de Barcelona. Paradoxal echipa mea preferată de fotbal este Real Madrid și nu Barcelona, unde am fost în complexul stadionului Nou Camp.

Romanul Călăul lui Gaudi este un roman polițist horror. Ecranizarea îl are în centru pe polițistul Milo Malart (Isak Ferriz). Ca toți polițiștii din romane are probleme, tocmai s-a separat de soție, este suspendat pentru că și-a pocnit șeful și i-a murit tragic un nepot. În Barcelona se petrece o crimă rituală, un mare investitor imobiliar, Tipo este incendiat agățat de balconul casei La Pedrera. Judecătoarea Susana Cabrera (Ana Wagener) îl mobilizează să cerceteze cazul, în pofida opoziția șefilor. El începe cercetările cu o colegă venită de la Madrid, Rebecca Garrido (Veronica Echegui). Între timp este răpit și alt bogătaș, Torrens, șeful unei fundașii care se ocupa de copii instituționalizați. Este și el incendiat pe pe o cruce din parcul Guell. Serialul are șase episoade care sunt denumite după câte o capodoperă de arhitectură a lui Gaudi. Criminalul lasă ca semn al crimei litera G care conduce la Gaudi. Finalmente este răpită și judecătoarea Susana, prietena lui Milo. Tot timpul Milo este atacat la televiziunea de un reporter care intră în contact cu presupusul criminal care îi dă și CD cu victimele. Dar și reporterul devine o victimă a acestui criminal. În final cei doi polițiști reușesc să dea de criminali și să oprească o acțiune teroristă asupra Papei Benedict care venise să sfințească Sagrada Familia.

Serialul este extraordinar de interesant pentru că are imagini și imagini de film din Barcelona lui Gaudi, a investițiilor și restructurărilor urbane prilejuite de Olimpiada din 1992. Serialul se petrece la finalul lui noiembrie 2010 și abundă în celularele momentului, încă nu apăruseră smartfonaele! La televiziune și în anumite am recunoscut că se vorbea în catalană, nu doar în spaniolă! Catalana sună cam ca portugheza după mine, și în scris te uimește prin asemănarea lu limba română.

Recomand cu căldură acest serial care este dedicat Barcelonei!