Romanul are trei personaje principal care trec prin criza vârstei de mijloc în Bucureștiul de azi. Sunt persoane care fac parte din actuala clasă de mijloc, deci problema sărăciei nu se pune, romancierul evită actualitățile politice. Doar în final Paul spune că a aflat că a început războiul. Presupun că este agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei.
Primul personaj este Paul. Este obsedat în principal de două lucruri: cum îi priveau perșii pe greci atunci în războaiele medice. Și pentru asta reia Istoriile lui Herodot, dar nu cred că poate afla un răspuns pentru că Herodot era totuși grec. Al doilea lucru care-l obsedează este Camelia. Paul este publicitar, a fost profesor de istorie, dar a virat spre publicitate, unde câștigă mult mai bine decât colegii care s-u dedicat istoriei, au făcut doctorate în România sau pe afară. Cu ocazia unei sindrofii unde a fost luat de Sabina, un fotomodel cu care a lucrat un clip publicitar pentru farmacii. Acolo intră în contact cu Camelia care este o cunoștință a Sabinei. Camelia este fotograf de modă, dar lucrează și pentru programe de teatru. În roman tot pregetă să o caute, crede că ar putea fi acuzat de hărțuire, dar dă întâmplător de ea în final. Paul este divorțat de Lia și au un băiat preadolescent, pe Valentin. Valentin este un exemplu tipic de copil de azi, cu abilități digitale. Însă Valentin este sub fascinația unui coleg foarte inteligent care-l pune să facă lucruri tâmpite sau interzise. Mama lui este disperată când Valentin este prins că a vrut să fure un mouse de computer și a fost prins, riscând exmatricularea. javra așa zis prieten care-l pusese să facă acest lucru, neagă tot, este fiu de ambasador și pare intangibil. Paul își amintește că și el era să fie prins cam pe la aceeași vârstă, când a furat dintr-un magazin un pachet de Dunhill, dar nu a fost prins. Paul lucrează la firma de publicitate Crocodil, care începe să aibă probleme și angajații poartă discuții înfierbântate despre viitor. Paul are un prieten care este obsedat să devină milionar în euro și pune la cale un restaurant Non disputandum ca nume, în care un inginer devenit chef face mâncăruri cu nume fistichii, dar foarte bune.
În sindrofia amintită Paul are o discuție cu Costel Duță, al doilea personaj important al romanului. Duță a fost un mare fotbalist cu o carieră internațională. A fost fotbalist la Villareal și apoi la Arsenal. Acum este invitat la emisiuni sportive să comenteze meciuri internaționale, în special Arsenal. Și eu sunt pasionat de fotbal și îmi plac comentatorii de fotbal, foști fotbaliști, pentru că ei sunt cei mai pricepuți, că au dat cu piciorul în bășică. Față de începutul anilor 90 , au apărut foști fotbaliști capabili să se exprime coerent, care sunt inteligenți, nu se pricep doar la datul cu piciorul în minge. Eu sunt fan Liverpool, care apare în introspecțiile lui Costel, dar spune că Liverpool este un oraș urât comparat cu Londra lui Arsenal. Este un Arsenal înainte de performanțele deosebite din ultimii doi ani. Duță este un snob care caută cuvinte deosebite și încearcă să ridice nivelul cultural, se ocupă de arta abstractă, cumpără tablouri, pentru că este bogat și își permite. În finalul romanului totul ia o turnură suprarealistă, Duță se consultă cu un dop de vin din Sardinia și cu ciorapii lui! Costel este de departe cel mai simpatic personaj al cărții!
Costel Duță este căsătorit cu Elena, de departe cea mai importantă persoană a romanului. Elena este o femeie sofisticată, complet nepotrivită cu Costel. Costel a fost atras de mama Elenei, Dora, fostă scenografă la teatru are un magazin de antichități, Levente Antiques. Costel era atras de Dora, dar decide să o ia pe Elena de soție. Elena se pare că nu face nimic, aflăm că de fapt este angajata mamei, Dora, dar nu prea dă pe la magazin, unde lucrează o contabilă, cealaltă Elena, o tânără care este cam grasă. Prin cealaltă Elena ea face cunoștință cu Gilda, care o introduce în cercul de clarvăzători, vizionari. Aceștia au viziunea unei insule unde sunt sufletele morților și aceștia se îmbarcă pe o corabie și părăsesc insula. Cei care nu reușesc, dispar în timp. Elena începe să se concentreze asupra acestor viziuni, se dedublează, corpul celălalt începe să plutească deasupra. În grupul de vizionari Victor, un muncitor are un frate, Șerban, rău de gură, bețiv, nu lipsit de inteligență care ia în râs activitățile grupului. Este omorât prin înjunghiere și nimeni nu-l crede.
Personajele construite de autor sunt credibile, zugrăvite în culori tari, cu accente sarcastice. Este o oglindă a realității de azi a României, nu este o explorare sociologică, cum încearcă jurnaliștii de azi care ne prezintă ca înapoiați, veniți de la țară. Nu suntem în Moromeții lui Preda, suntem mai mult în atmosfera lui Prins a lui Petru Popescu, de acum aproape 60 de ani.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu