Scenă de familie la Teatrul Davila Pitești

În această seară de 13 decembrie la Teatrul Alexandru Davila s-a produs avanpremiera piesei Scenă de familie, aparținând scriitoarei Alexandra Băcăoanu. Regia aparține lui Thomas Ciulei, fiul lui Liviu Ciulei, în sala Studio Liviu Ciulei a teatrului Davila.

Este o piesă românească contemporană, o dramă care se petrece într-un oraș monoindustrial din Valea Jiului. Pe lângă criza industrială și economică a acestor orașe are loc și criza familiei din astfel de orașe.

Tatăl miner este pensionat, la 45 de ani, dar pensia este insuficientă și trebuie să găsească de lucru. Însă ca toți minerii a căzut în patima băuturii. Nu este situația magistraților din  justiție, care parcă ei ar lucra în mină cu grad de risc avansat, unde mina cade pe tine, explodează gazele de mină, nu ca la ei unde doar îți cad dosarele în cap! Soția s-a îndepărtat și pentru că fiica a plecat în Anglia la muncă, vrea și ea să lucreze la curățenie în Anglia. De fapt, cum devoalează soțul și-a găsit un prieten pe FB. Fiica, Magda, care tocmai s-a întors acasă este interogată de mamă ce face acolo. Aflase că a lucrat pe videochat. Finalul este cathartic, Magda recunoaște că a făcut și prostituție, că a devenit dependentă de droguri și a rămas gravidă și vrea să păstreze copilul și să-l crească acasă. Așa că toți cântă acompaniați la chitara tatălui : We will rock you. Familia care părea că se dezagrege, se reunește.

O piesă dură, cu subiect adevărat, cu actori în mare formă și cu o scenografie suficientă.

Distribuția:

Paula Chirilă – Ana (mama)

Cătălin Mirea – Cristi (tatăl)

Luana Lute – Magda (fiica)

Regia artistică și scenografia Thomas Ciulei

Adaptare după „Scenă de familie” de Alexandra Băcăoanu.

Hunting Season cu Mel Gibson și Jay Kelly cu George Clooney

Am văzut două filme având pe generic doi mari actori ai momentului și aș vrea să le prezint.

Hunting Season

Este un film de genul western având ca personaj principal un om pe care toți îl denumesc cowboy. Filmul nu este cine știe ce, lui Mel Gibson nu i se mai oferă roluri în filme de mare calitate pe măsura talentului său. Filmul se petrece într-o zonă muntoasă, cu păduri. În ultimele filme Gibson are o barbă albă de predicator și tot timpul personajul lui arată o credință puternică, care este pare fiind și a actorului. Aici, într-o cabană personajul lui, Bowdrie își crește fiica, Tag o adolescentă ajunsă la maturitate. Tag știe să împuște cerbi cu arma cu lunetă, se duce la pescuit, duce o viață asemănătoare cu strămoșii preistorici. Bowdrie se duce la oraș să verifice poșta primită și să mai stea de vorbă cu șeriful Brake. Într-o zi, prin pădure, pe lângă un pârâu aude strigăte ce ajutor și dă de o tânără femeie rănită, numită January. O aduce acasă o îngrijește împreună cu fiica Tag și aceasta se întremează. Află că a fost luată ostatică împreună cu prietena ei ospătăriță, care era combinată cu un ajutor de șerif, Jensen. De la Brake a aflat că Jensen era băgat în niște afacere murdare. În orășelul montan se aciuise o bandă din cartelurile mexicane de droguri, condusă de un anume Alejandro (Jordi Molla). Ospătărița fusese ucisă și bandiții credeau că și ea este moartă. După ce s-a pus pe picioare, January este dată în grija șerifului să o ducă cât mai departe de aceste locuri. Însă unul din ajutoarele de șerif află și banda lui Alejandro o ia din nou ostatică pe January. Bowdrie află unde este sediul bandei și începe o luptă cu bandiții. Ajutorul surpriză este Tag cu pușca ei cu lunetă. Bowdrie îi termină pe bandiți, Tag rezolvându-l pe Alejandro, banditul șef. January este eliberată și poate pleca de acolo. Finalul este melodramatic într-un final legat de fiica lui și mama ei presupusă moartă. Un film bunicel, văd că i-a crescut pe IMDb cota de la 4,9 la 5,4!

Jay Kelly

Acesta este ultimul film al lui George Clooney, lansat se pare la Festivalul de la Veneția. Văzând filmul mi-a produs impresia că ar putea fi inspirat din Opt și jumătate al lui Fellini. Este un film trist! 

Clooney este în film actorul de mare succes Jay Kelly, ajuns foarte bogat și celebru după filmele făcute. Și dintr-o dată apar problemele. Fiica cea mică, Daisy dă dovadă de independență și înainte de colegiu pleacă în Europa cu prietenele. Fiica cea mare, Jessica îl acuză că nu s-a îngrijit de ea. Sunt probleme cu echipa lui inclusiv cu Ron (Adam Sandler), agentul lui care îi ia 15% din câștiguri. Moare un mare regizor, Peter Schneider, cel care l-a lansat și la funeralii îl revede pe Timothy, fostul lui coleg de actorie, între timp ajuns doar un instructor pentru copii. După câteva pahare Timothy vrea să- bată pe Jay, pentru că i-a furat cariera. La o probă de debut cu Schneider, Jay se oferă să interpreteze el partea lui Tim și este angajat în film. Urmează o carieră fulgurantă. După incidentul cu Tim, Jay se decide să-și urmeze fiica în Europa la Paris și apoi în Italia unde urmează să primească un omagiu, pe care inițial îl refuzase. Pleacă cu avionul personal al Paris, apoi ia trenul spre Italia. Această călătorie îi dă ocazia lui Kelly la niște flash back-uri  din începutul carierei lui, care îl urmăresc dea-lungul călătoriei în Europa. Se vede părăsit de echipă, inclusiv agentul Ron vrea să plece, dar cedează rugăminților lui Kelly și rămâne. Tot timpul îl apasă de faptul că nu a avut grijă de fiicele lui. Pe drumul cu trenul îl blochează pe un hoț în scene parcă făcute într-un film! La festivitate de omagiere îl invită inclusiv pe tatăl lui, fost muncitor (Stacy Keach, ce actor a fost!), care însă se îmbată, i se face rău și pleacă. Finalul este la festivalul de omagiere, unde vedem imagini cu  Sophia Loren, cu Marcelo Mastroianni, trimitere la Fellini și imagini din filmele lui Jay Kelly.  Nostalgia după tinerețe și succes îl copleșește pe Jay Kelly.

Merită văzut în primul rând pentru recitalul dat de George Clooney.

Marea înghesuială la Sala Sindicatelor Pitești

Cred că n-am mai râs demult așa, ca în această seară. Această piesă  realizată de trupa independentă P2P este o comedie extrem de spumoasă plină de quiproquouri și minciuni. Pare a fi o adaptare după o comedie franțuzească în opinia mea. 

Jane (Ana Odagiu) este o întreprinzătoare femeie care rulează alternativ doi amanți Robert (Sergiu Costache ) și Billy (George Ivașcu). Îi tapează de bani pe amândoi pe aceleași cheltuieli. Totul se dă peste cap când apare prietena ei, Mary (Alexandra Răduță). Și cei doi amanți dau unul peste altul și cele două femei construiesc tot felul de minciuni. Cei doi amanți ai lui Jane pun ochii pe Mary, și îi fac tot felul de avansuri, care o enervează pe Jane. Billy își luxează piciorul și-și minte soția că este la o clinică. Și minciunile sunt date din nou peste cap în momentul în apare și soțul lui Mary (Bogdan Farcaș), un veterinar bețiv care are o fermă de oi în Australia. Se construiesc minciuni în continuare, Robert devine  Bob nebunul, soțul din pușcărie al lui Jane. Totul devine și mai aiuritor când Mona (Paula Chirilă), soția lui Billy, care dă de adresă apartamentului lui Jane printr-o aplicație de pe telefon. Jane minte că la ea este o clinică. după tot felul de situații comice Mona pleacă cu soțul, la fel și Mary cu soțul veterinar. În fine Jane și Robert sunt singuri. Și se aude soneria de la ușă. Oare cine ar fi? Imaginara mamă a lui Jane, mare consumatoare de vodcă, oare?

Toți actorii au fost într-o formă deosebită, și lumea nu mai putea de râs. Culmea că toți actorii masculini au fost în distribuția din serialul Protv, Clanul. Scenografia este funcțională, iar regia îi lasă pe actori să se dezlănțuie.

Distribuția: George Ivașcu, Ana Odagiu, Sergiu Costache, Bogdan Farcaș, Paula Chirilă si Alexandra Răduță

Regia si Adaptarea: Dragos Câmpan

Scenografia: Maria Dore

Valurile de Virginia Woolf

De câtva timp Mircea Mihăieș publică fragmente din cartea sa despre Virginia Woolf în revista România Literară. Virginia Woolf a fost o importantă scriitoare engleză de la începutul secolului XX și din perioada interbelică. Ea făcea parte din grupul Bloomsbury de scriitori din această perioadă. Pe la începutul anilor 70 au apărut în traducere românească cele mai importante cărți scrise de ea. Știu vă am cumpărat această carte, din snobism, dar nu am citit-o! Așa că am luat-o acum din bibliotecă să o citesc. Văd că aceste cărți nu s-au mai retipărit. Am găsit coperta cărții apărute în 1973. Cartea este tradusă  de Petru Creția care o prezintă pe scriitoare și romanul ei. Creția o consideră pe Virginia Woolf ca o scriitoare la fel de importantă pentru evoluția romanului precum Kafka și Faulkner și de asemenea, James Joyce. 

Romanul Valurile, considerată capodopera acestei scriitoare nu este propriu zis un roman. În roman sunt 6 personaje care ies succesiv la rampă. Este vorba despre Susan, Rhoda și Jinny personaje feminine, Louis, Neville și Bernard, personaje masculine. În plus este amintit mereu Percival. Romanul începe cu adolescența acestor personaje care se petrece în școli particulare, public school, gen Eton sau Harrow. Personajele fac parte din aristocrația engleză nobiliară și burgheză. Se amintește mereu de accentul lui Louis, al cărui tată este bancher australian. Principala preocupare a băieților este cricketul. După aceste școli urmează universitățile, Oxford sau Cambridge, sau universități străine. Personajele s-au maturizat sunt cupluri, au copii, se îndreaptă spre senectute. Percival pleacă în India și moare aruncat de pe cal, fiind regretat de toți. În rest romanul este alcătuit din descrieri poetice de natură, impresii fugitive de momenta ale personajelor. 

Nu pot să zic că am citit-o rapid, dar nici nu-i nevoie pentru că în roman nu se întâmplă mai nimic. 

Maigret

Maigret este un serial englezesc în 6 episoade.  Este atât de englezesc că nu pare a fi despre celebrul detectiv francez al lui Georges Simenon. Este filmat în Ungaria pentru că am recunoscut imagini din Stația de tren Keleti cu trenuri ca în România.

Inspectorul șef Jules Maigret este un tânăr din zilele noastre, interpretat de Benjamin Wainwright. El are de rezolvat mai multe afaceri polițiste. 

Prima este legată de acțiunile unor tâlhari care dau jafuri la bănci. În același timp pe malul Senei este descoperit un cadavru cu fața complet distrusă. Cu toate că procurarea Kernavel îl tot obligă să cerceteze cazul jafurilor, el investighează în continuare cazul omului ucis cu ajutorul inspectorului Foulon. Autorii jafului atacă și o bijuterie, lucru care nu are logică și unde sunt răniți și omorâți participanți și oameni nevinovați.  Dar Maigret își dă seama că jaful de la bijuterie avea ca scop să ajungă la arhiva primăriei care conținea hărți ale subteranelor Parisului. Așa că îi surprinde pe bandiți când jefuiau altă bancă. În același timp Maigret află că victima de pe malul Senei este un hoț care a jefuit un bogătaș sirian. Intervine securitatea franceză care îl avea pe acest sirian ca sursă de informații. Maigret îl încolțește și acesta recunoaște că împreună cu amanta franceză l-au surprins pe hoț și l-au omorât.

Celelalte patru episoade sunt legate de locul unde s-a născut Maigret, Saint Fiacre.

Următoarele două episoade se ocupă cu Ferdinand Fumal, un fost coleg de școală din copilărie, fiul unui măcelar din Saint Fiacre, pe care copii îl porecliseră Grasul. Fumal a ajuns un miliardar veros, care face afaceri prin șantaj. El reclamă că a primit niște amenințări cu moartea pe telefon de la adrese necunoscute. Însă experții IT depistează că exact de unde se primeau telefoanele de amenințare corespundeau cu locurile unde se afla Fumal. Totuși într-o noapte Fumal este găsit mort împușcat. Maigret rezolvă crima și în cursul cercetărilor se revede cu contesa de Saint Fiacre, care era și ea șantajată de Fumal să-și vândă domeniul. 

Ultimele două episoade sunt dedicate în principal afacerii Saint Fiacre. Totul este inspiră de romanul Afacerea Saint Fiacre, care fusese ecranizată cu Jean Gabin în rolul principal. Saint Fiacre fusese un domeniu unde tatăl său administra moșia contesei. Afacerile nu au mers bine și tatăl lui a murit de inimă rea. Din acest motiv Maigret refuza întoarcerea la Saint Fiacre. Contesa își dă seama că Gautier, administratorul actual o jecmănește și o obligă să vândă castelul moșiei. Maigret decide să ajungă la Saint Fiacre. În același timp trebuie să rezolve o crimă inexplicabilă comisă împotriva unui tânăr student, Antoine Batille. Acesta înregistra pe telefon zgomotele Parisului. Și într-un bar este bănuit de niște interlopi că-i înregistrează. Aceștia puneau la cale jefuirea unui colecționar de tablouri. Maigret îl oprește pe tânărul fiu al contesei de Saint Fiacre, expert de evaluări de pictură să nu se amestece cu acești indivizi dubioși. O echipă al lui Maigret îi supraveghează pe interlopi și îi arestează asupra faptului.  Ajuns la Saint Fiacre nu mai dă de contesă, aceasta murise la biserică la slujbă. Maigret dă vina pe medicația medicului contesei care se pare că era de conivență cu administratorul Gautier. Acesta jefuise sistematic pe contesă. Maigret îl ajută pe Maurice, fiul contesei să-l dea în gât pe Gautier pentru malversațiile făcute. Trebuie însă să se întoarcă de urgență al Paris. Finalul este extrem de tensionat, dar rezolvat cu sânge rece de Maigret. 

Merită văzut, chiar dacă o afacere franceză este foarte englezească.