Supunere de Michel Houellebecq

Ultimul roman al lui Houellebecq a produs un adevărat şoc pentru că a apărut în librării imediat după atentatul de la Charlie Hebdo.

Pentru mine Houellebecq este un preferat l-am plăcut de la primul roman şi Adrian este atrasă foarte tare de acest romancier. Pentru că i-am citit tot ce s-a tradus în româneşte pot spune că acest roman este cel mai reuşit al autorului.

Este o distopie, un thriller politic.

Romanul se petrece în anul 2020 în vremea turului II al alegerilor prezidenţiale din Franţa. În turul doi al alegerilor a rămas Marine, şefa Frontului Naţional contra lui Ben Abbes, liderul Frăţiei Musulmane. Acesta din urmă este un islamist moderat care a reuşit să atragă electoratul prin mesajul său, obscurizând dreapta clasică a UMP şi pe socialiştii stângii. În timpul campaniei în Franţa au loc atentate armate, dezordini sever cenzurate de media. Nu există explicaţii despre aceste evenimente pentru că niciun mijloc de informare nu le reflectă.

Eroul romanului este Francois, profesor de literatură franceză la Universitatea Sorbona Paris 3. Francois este expert in Huysmans, autor francez de la sfârşitul secolului XIX. Ceea ce m-a impresionat este că într-un best sellers autorul se plimbă cu dezinvoltură prin literatura franceză citându-l pe Huymans, dar  şi pe germanul Nietsche, cutra bătrână care l-a văzut mort pe Dumnezeu.

Parcă şi din acest motiv romanul este şi mai interesant. Este amestec de subtilitate literară, de realităţi politice şi nelipsitele scene erotice care sunt pornografice, dar nu deranjează, pentru că autorul le prezintă ca normalitatea vieţii. Francois are o amantă studentă doctorandă Miriam care este evreică. Datorită dinamicii realităţilor politice familia ei se decide să se mute în Israel.

Disperate, stânga şi dreapta se aliază cu Ben Abbes şi acesta devine preşedintele Franţei. Şi Franţa începe să se islamizeze, începând cu îmbrăcămintea femeilor. Francois este dat afară de la Universitate şi este pensionat cu o pensie bună, mai mare decât salariul. Franţa o duce bine sub Islam, dispare şomajul că femeile nu ami lucrează, stau acasă săp facă copii şi să-i servească pe bărbaţi.

Francois se retrage la Mânăstirea benedictină Liguge, lângă Poitiers unde s-a retrăsese şi Huysmans., fiind recunoscu de unul dintre călugări. Acolo îşi pregătise teza despre Huysmans. Şi-ar dori să se călugărească dar renunţă brusc. La Paris este invitat să conducă editarea critică a operei lui Huymans. Cu această ocazie reîntâlneşte la o petrecere pe Rediger, belgian convertit la Islam să reia catedra la Universitate. Şi Francois se supune şi devine convertit islamic şi profesor din nou. Europa se islamizează încet primii fiind belgienii unde atât cei flamanzi cât şi valonii se reunesc peste antinomiile catolicilor. Ben Abbes are un proiect de intrare în Uniunea Europeană a ţărilor islamice mediteraneene, Maroc, Libia, Tunisia şi Egiptul care ar da un impuls frecventării şi revenirii francezei la statutul privilegiat interbelic. Câtă ironie la Houellebecq! Apocalipsa islamică!

Rediger într-o retorică debordantă îi explică lui Francois contribuţia pozitivă a Islamului în Europa menţionând şi Imperiului Otoman, altă ironie! Ungurii descriu cei 200 de ani când Ungaria centrală devine paşalâc după dezastrul de la Mohacs ca cea mai neagră pagină a istoriei maghiare. Cât despre noi filmul Aferim al lui Radu Jude reflectă înapoierea culturală şi economică cât şi turcirea românilor. 

Cartea este apărută în editura Humanitas care l-a extras pe Houellebecq de al Polirom. Este bine editată în pagină cu hârtie de calitate, mai groasă care face ca romanul de 300 de pagini să pară mai voluminos, crescând evident şi preţul! Am remarcat eroarea de corectură a rectorului Rediger, care apare şi sub forma Redinger.

Cartea lui Houellebecq este o carte incitantă care merită să fie citită!