Cum s-a românizat România

 Vreau să vă mărturisesc că am citit cu foarte mare plăcere această carte, scurtă, cam până în 140 de pagini.

Este un antidot la toate prostiile naţionaliste pe care le-am înghiţit din copilărie până azi. Un antidot la mândria de a fi român.

Cred că este poate cea mai bună carte a lui Boia.

O ia de la Unirea Principatelor din 1859.

Deşi România mică, Vechiul Regat  părea la prima vedere o ţară omogenă cu puţine minorităţi.

De fapt erau destui minoritari în ţară ei nu erau cetăţeni români. Mai ales evrei. Am aflat că în vechea Românie imigrau cei mai mulţi străini procentual faţă de orice altă ţară a Europei?

De ce? Există explicaţii, pentru că atât boierimea cât şi cei de jos nu practicau anumite profesii extrem de necesare pe măsură ce România se moderniza. Şi aşa ne-am trezit cu o burghezie, cu o clasă întreprinzătoare de import. 

De fapt mulţi din românii de acum mai bine de 150 de ani nu erau români get beget, erau sate de bulgari în jurul Bucureştiului, dar s-au dizolvat în românism prin religia ortodoxă în primul rând. Mari familii boiereşti precum Cantacuzinii, Roseteştii erau greci la origine, Ghika erau albanezi şi aş mai departe. 

Satul în general era omogen etnic, mai ales cel dinspre munte. 

Haret când a dat legislaţia privind învăţământul avea ca obiectiv românizarea prin educaţie.

După formarea României Mari ne-am trezit deodată cu o grămadă de minoritari şi eram doar 70% români. În Ardeal în zona citadină predominau ungurii, germanii şi evreii, mult mai româneşti erau zonele rurale. S-a pornit o politică de centralizare şi românizare. Că a fost bine , că a fost rău, realitatea de azi arată că ungurii au pierdut clar partida în Ardeal, prin emigraţie cât şi natalitatea scăzută. În 2032 nu vor mai fi mai mult de 5% din populaţie. Parte din evrei au pierit prin Transnistria şi la Auschwitz în zona ocupată după diktatul de la Viena. Ce a rămas au emigrat masiv în noul lor stat în Israel. Nemţii au fost retraşi din Basarabia şi din Dobrogea în vremea războiului, cei din Ardeal au fost expediaţi în Donbass de sovietici, care au rămas au luat  drumul spre Germania federală şi masiv în 1990.

Am ajuns o ţară mult mai omogenă etnic. Este dată şi comparaţia cu Polonia care după război este poloneză, fără ukrainienii şi bieloruşii din est şi germanii evacuaţi din fostele zone germane sau Cehia fără nemţii strămutaţi din Sudeţi. Acolo s-a făcut cu forţa, la noi s-a făcut prin propria voinţă, a turcilor din Dobrogea, a evreilor care au supravieţuit Holocaustului, sau a nemţilor atraşi să revină în locurile părăsite acum 800 de ani saşii şi 300 de ani şvabii.

După jenantul internaţionalism de la începutul anilor 50 ni s-a servit comunismul naţionalist cu Statul geto-dac centralizat şi alte gugumănii de acest fel. Dar aspiraţiile cosmopolite  ale elitelor româneşti au fost reprimate şi am fost trataţi cu izolaţionism şi xenofobie.

Probleme postdecembriste arată dezvoltări interesante.

În Republica Moldova predomină moldovenismul, chiar dacă pentru noi în România este mai simplă reunificarea.

Boia remarcă statul superior pe care îl au germanii şi ca dovadă a re-europenizării românilor este faptul că l-am ales pe Klaus Iohannis, care vorbeşte mult mai puţin dar este punctual şi arată alonjă europeană. 

Iată că aspiraţiile cosmopolite româneşti revin. Trăim într-un sat global şi nu mai suntem izolaţi.

Recomand cu căldură această cărticică!

PS 

Pentru prietenul meu Mircea

Fotografia de pe copertă este:

Staţie de birje din  Timişoara.

Păcat că nu am găsit o imagine clară.

se văd firme cu Szeipert, Klein Hillel şi Oras es Enszeresz

Berliner Ilustrazions Gesselschaft